La distracţie cu “Sarmalele Reci“

Rep. - Ce s-a mai întîmplat în ultima vreme cu trupa “Sarmalele Reci“?

Z.A. - S-au întîmplat o mulţime de lucruri. Vara aceasta am cîntat într-o mulţime de festivaluri, în locuri care de care mai interesante şi neaşteptate şi mai insolite. De pildă, am cîntat lîngă Cluj, la Bonţida, într-un festival organizat în Castelul Banffi al unui mare nobil maghiar. Un castel în ruine, care acum este restaurat, luat în grijă de o fundaţie anglo-maghiară-românească. Am cîntat, apoi, într-o mulţime de cluburi în Bucureşti şi cireaşa de pe tort, la sfîrşitul verii sau începutul toamnei, nu ştiu cum să-i zic, în orice caz la început de septembrie, am fost la un festival în Spania, la Zaragoza, unde am cîntat pentru un public foarte numeros, românesc.

Rep. - “Sarmalele Reci“ au intrat în Europa înaintea întregii ţării?

Z.A. - Trupa a intrat în Europa de demult, încă din 1994, cînd avea abia un an de zile de la înfiinţare, cînd am fost invitaţi în străinătate. De atunci mergem în mod constant în străinătate, în Ungaria, Germania, Anglia şi iată acum şi în Spania. A fost pentru noi o confirmare că peste tot există oameni care gustă muzica bună şi care se pot simţi bine fără prejudecăţi, fără limitări, pot să se bucure şi să danseze, să se distreze.

Rep. - Putem să vorbim despre “Sarmalele Reci“ ca şi despre o stare de spirit?

Z.A. - Şi despre o stare de spirit şi poate de momente care le amintesc de casă, pentru că este o categorie foarte interesantă, aceea a aşa-numiţilor căpşunari, care de fapt îi include pe toţi ce care lucrează departe de casă, hotelieri, muncitori în construcţii şi aşa mai departe. Sînt oameni care au anumite nevoi sufleteşti la care noi ne-am gîndit şi chiar am fost foarte apreciaţi pentru această deschidere pe care noi am afişat-o.

Rep. - Trupa “Sarmalele Reci“ s-a consacrat în plin boom al manelelor. Cum crezi că a fost posibil acest lucru?

Z.A. - Cred că publicul este foarte divers şi că merită să aibă exact ceea ce îşi doreşte. Şi mai cred că există foarte mulţi oameni normali care ascultă muzică în limitele normalităţii, oameni care mai citesc o carte, care se interesează de un film, care merg la un spectacol de teatru şi care se simt cetăţeni universali, oameni cu o anumită cultură şi care pot să facă abstracţie de faptul că marea "turmă" preferă un gen mai mult sau mai puţin controversat.

Rep. - Cum se împacă mondenitatea cu creaţia? Există la ora actuală multe trupe mai degrabă mondene...

Z.A. - Noi nu am fost niciodată străini de monden. Mi se pare că oameni sînt şi cei care merg la evenimente mondene şi noi ne simţim foarte bine să fim printre ei. La urma urmei, sînt cu toţii prietenii noştri, şi revistele şi posturile de televiziune sînt aproape de noi, dacă ştiu să ne fie aproape. Pe de altă parte, creaţia este ceva ce vine din interior, lăuntric şi atunci cînd o prezinţi întregii lumi nu mai este intim şi discret. Devine ceva public şi monden, cumva capătă un sens, dinăuntru spre afară.

Rep. - Pe cînd o nouă apariţie discografică “Sarmalele Re

Z.A. - Este o întrebare binevenită. Pregătim de foarte multă vreme un material best off live, care chiar ne-a reuşit foarte bine şi pe care căutăm să-l dăm pe nişte mîini care să ştie să-l aprecieze. Conţine piese mai noi şi mai vechi, pe care foarte mulţi ascultători fideli le caută şi nu le găsesc pe piaţă şi am vrut să venim în întîmpinarea lor. Deci, cît de curînd, va apărea pe piaţă un Best off live Sarmalele Reci, un dublu album, care ne-a ieşit foarte, foarte bine. Din păcate, foarte mulţi îşi doresc de fiecare dată ceva foarte nou, o bombă, un tun, să rupă, să spargă. Bineînţeles, acest lucru este de multe ori doar o impresie şi în cel mai fericit caz, nişte proiecţii mai mult mai puţin relative, pentru că, după cum spuneam, publicul este dintotdeauna un bun cunoscător şi nu se lasă mereu păcălit. Există ascultători care ştiu să aprecieze dacă le dai un material bun şi sîntem convinşi că vom găsi şi un producător care să înţeleagă acest lucru.