Musca moralistă

Musca anchetează căciula. O situaţie de neimaginat în anii puterii populare, cînd puteai să dai cu ea şi după cîini. Evident, cu căciula. Înainte, într-o perioadă de pionierat, musca îşi vedea liniştită de căciula ei. Precum ţăranul de glie. Cum să zic, stătea în pătrăţica sa. Singurul element perturbator era posesorul căciulii. Din cînd în cînd, îl trezea cineva aflat prin preajmă. “Băi, vezi că ai musca pe căciulă”. În astfel de situaţii, cei cu musca pe căciulă se manifestau în fel şi chip. Unii dădeau a lehamite din mînă. “Las-o, bre, ce treabă ai cu ea? Cu ce te încurcă? Îţi cere de mîncare?” Se înţelege de la sine că musca era paşnică. Dacă nu erau chestiuni care să ţină direct de afectarea avutului obştesc, nici măcar nu se sinchisea să bîzîie. Pe vremea aceea, dacă îmi amintesc eu bine, musca era mai mult un factor moralizator de propagandă ieftină. S-a spus că, în epoca de aur a comunismului, îţi era milă să omori şi o muscă. Aşa e, dar nu era vorba de milă, ci de interpretare. E drept, în anii capitalismului nostru de cumetrie, musca şi-a păstrat valenţele de factor moralizator. Cu toate că stă pe căciulă, îşi permite să se erijeze în musca procuror. În noua sa postură, îşi permite să ancheteze musca de pe căciula altora! Musca procuror se remarcă prin obrăznicia sa fără de margini. Cu toate că are aripioarele mînjite cu miere, se jură că nu fură! Într-un caz de dată recentă, puţin a lipsit să nu se sufoce într-un borcan cu faguri. Musca moralistă are dosare pînă în gît la DNA. Cu toate acestea, fără nicio greaţă, le cere altora socoteală pentru faptele lor. Cît tupeu! Cîtă neruşinare! Cînd are chef de teatru ieftin, joacă rolul fecioarei neprihănite. Cu alte cuvinte, ştie toată lumea ce-i poate capul şi, cu toate acestea, nu ezită să facă fiţe la scenă deschisă. Musca moralistă se dezice, la nevoie, grabnic de propria sa căciulă. Cînd este pusă pe diversiuni, se aşează la întîmplare pe ce căciulă îi iese în cale. În astfel de situaţii, scuzaţi expresia, te bagă în rahat. Musca moralistă se comportă precum înecatul. Trage pe toată lumea după ea. Nu contează, chiar şi rude! La prima vedere, musca moralistă are zborul lin. Aiurea. În realitate, e foarte agitată. Practic, nu ştie cum să-i facă rău unuia sau altuia! Ştim cu toţii caracterul ei diversionist. Vă daţi seama, în situaţii de urgenţă, este în stare să se bage şi în curul calului! La nevoie, pînă în vîrful dealului. Mai nou, musca moralistă este repartizată prin tot felul de comisii şi comiţii de anchetă ca să împartă dreptatea! Vă daţi seama în ce hal de degradare morală a ajuns societatea noastră multilateral dezvoltată! Cu musca procuror în frunte, vom avea parte de multe dispute! Musca şi balanţa dreptăţii. Totul e la “şto” în ţara asta! Musca moralistă face pe justiţiara tot timpul. Cînd vorbeşte, ca să se facă mai bine auzită, se urcă pe coperţile dosarului său de la securitate. Numele ei conspirativ - “Musca”. Cînd face pe exigenta, ţipă la noi: ”Ciocul mic! Să nu se audă musca”. Totul e conspirativ.

---