Cititorii sensibili, care preferă plăcuta companie a versurilor, sunt așteptați joi, de la ora 17.00, la întrunirea cenaclului „Mihail Sadoveanu” al Cercului Militar Constanța, pentru a fi martorii unui eveniment editorial de suflet: lansarea volumului „Mă iartă că te-am iubit”, semnat de Rita Drumeș. Scriitoare care împărtășește celorlalți, cu generozitatea specială a oamenilor frumoși, din „cămara sufletului ei”, Rita Drumeș este un suflet pentru care iubirea reprezintă modul său de a se raporta la lume și la ceilalți.
Versurile sale, o simfonie a inefabilului iubirii, deși aparent simple, sunt „vii”, izvorâte din interior, cu o frumusețe intrinsecă amintind de ceea ce zicea Denis Diderot: „Simplitatea este unul dintre principalele caractere ale frumuseții”. „Poeziile mele sunt frânturi de viață trăită, ele se adresează celor care știu că frumosul poate să doară, că oamenii se împlinesc ca oameni cu ajutorul oamenilor, că iubirea este singurul izvor care nu seacă niciodată”, mărturisește autoarea. Citate din Emil Cioran, Octavian Paler, Rainer Maria Rilke, Jose Saramago, Antoine de Saint-Exupery, Albert Camus, Vaclav Havel sau proverbe tibetane însoțesc și susțin gândurile lirice ale autoarei. Latura de poet a Ritei Drumeș este completată de cea de grafician, reprezentările în alb-negru fiind metamorfoze subtile ale feminității și propriei sensibilități.
Volumul, apărut anul acesta, la Editura New Line, în colecția Noblesse, este prefațat de prof. Guner Akmolla, postfața fiind semnată de prof. ing. Simina Silvia Șcladan, redactor la revista „Moldova literară”
PUBLICITATE
;.
„Într-o societate care-și trăiește viața de astăzi pe mâine, având un trai haotic, am ales să vorbesc oamenilor despre iubire. Acum mai mult decât oricând avem nevoie de iubire, de oameni care să ne ajute să ne regăsim drumul spre noi înșine. Trăim timpuri în care a spune „te iubesc” poate părea desuet și totuși, niciodată iubirea nu va fi desuetă”, subliniază Rita Drumeș, care, în cel de-al doilea volum care-i poartă semnătura - primul, de proză, se numește „Staccato - Frânturi de viață” - le împărtășește celorlalți din preaplinul trăirilor sale.