A încetat din viaţă Vaclav Havel

O SĂNĂTATE PRECARĂ Fostul preşedinte ceh Vaclav Havel a decedat ieri, la vârsta de 75 de ani, din cauza unor complicaţii după o lungă perioadă de boală. Potrivit purtătoarei sale de cuvânt, Sabina Tancevova, fostul preşedinte, care s-a retras de mai mult timp din viaţa publică, a murit în zorii zilei, în somn. Sâmbătă dimineaţa, Vaclav Havel s-a întâlnit la Praga cu Dalai Lama, liderul spiritual al budiştilor tibetani, înainte de a se retrage la reşedinţa sa de la ţară.

O pneumonie insuficient tratată în timpul detenţiei sale şi un cancer pulmonar s-au aflat la originea multiplelor probleme de sănătate ale lui Vaclav Havel, care şi-a petrecut cinci ani de zile în închisorile comuniste, înainte din anul 1989. Vaclav Havel a fost operat în decembrie 1996 de cancer la plămânul drept. Pe lângă o bronşită cronică, a suferit şi de pe urma unor probleme cardiace şi tulburări intestinale. În ultimele luni, Vaclav Havel şi-a petrecut mai tot timpul în casa sa de la ţară, la 150 de kilometri de Praga, după ce a fost spitalizat în luna martie de pneumonie. Maladia a fost însoţită de diverse complicaţii, între care pierderea echilibrului, scăderea memoriei şi slăbire.

ORIGINI NESĂNĂTOASE Artizan al Revoluţiei de Catifea anticomuniste din 1989, Vaclav Havel a fost şef de stat al Cehoslovaciei, apoi al Republicii Cehe, între 1989 - 2003. S-a născut la Praga, la 5 octombrie 1936, într-o familie de mici burghezi. Bunicul şi tatăl său au fost doi prosperi oameni de afaceri, iar mama sa provenea dintr-o familie de diplomaţi. Din cauza originii sociale, nu i s-a permis să urmeze cursuri universitare. După satisfacerea serviciului militar, a lucrat ca maşinist la Teatrul pe Balustradă, un teatru nonconformist din Praga, şi a studiat arta dramatică prin corespondenţă. Aici, a pus în scenă primele piese, „Petrecerea din grădină din 1963 şi „Memorandumul” din 1965. În 1968, Havel era deja celebru şi cel mai influent scriitor din Cehoslovacia. În 1965, la o conferinţă a Uniunii Scriitorilor, i-a apărat pe scriitorii consideraţi de regimul comunist incomozi. Mai mult, a denunţat birocraţia existentă şi a cerut reforme de substanţă. Oponent al invaziei sovietice din 1968, devine unul dintre disidenţii regimului comunist din Cehoslovacia.

Pe 27 iunie 1968, a redactat şi semnat „Manifestul celor 2000 de cuvinte”, adresat liderului comunist al Primăverii de la Praga, Alexander Dubcek. În 1969, i se interzice să mai publice în Cehoslovacia. În 1978, scrie unul din cele mai influente eseuri, intitulat „Puterea celor slabi”. A urmat apoi Charta 77, o declaraţie bazată exclusiv pe drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În 1979, este arestat şi primeşte o sentinţă de patru ani şi jumătate la închisoarea de maximă securitate la Hermanice. Este eliberat, în 1983, pe motiv de boală. Este arestat la domiciliu în mai multe rânduri, ultima dată în perioada ianuarie-mai 1989. În acelaşi an, devine liderul Forumului Civic, mişcare de opoziţie ce a contribuit la căderea regimului comunist. Sfârşitul anului 1989 l-a găsit pe Havel vorbind mulţimii din Piaţa Venceslas. La 29 decembrie 1989, a devenit preşedintele Cehoslovaciei. Un an mai târziu, Parlamentul, ales în mod democratic, l-a reales în funcţia de preşedinte, pentru un mandat de doi ani. În 1991, s-a numărat printre artizanii dizolvării Pactului de la Varşovia şi a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER).

UN PREŞEDINTE NONCONFORMIST Invazia sovietică a zdrobit visele lui Vaclav Havel şi generaţiei sale. Brusc, opera sa a fost interzisă în ţara natală. Opera sa era ancorată în politică, însă Havel a negat că ar fi altceva decât un artist. „Nu am vrut niciodată să fiu un scriitor politic. Cred că scriitorii buni şi arta bună, în special piesele de teatru bune, sunt întotdeauna politice, nu pentru că scriitorii şi regizorii vor să fie implicaţi în politică, ci pentru că aceasta este în substanţa teatrului”, a subliniat acesta.

Spre deosebire de foştii lideri din Europa de Est, era foarte deschis, unii spuneau chiar excentric, iar uneori mergea prin palatul prezidenţial pe un scuter pentru copii. Fan al muzicii rock, l-a numit pe muzicianul american Frank Zappa ambasador cultural de onoare. Un insucces al carierei sale politice l-a reprezentat destrămarea Cehoslovaciei, în 1993, căreia i s-a opus. Naţionaliştii slovaci au făcut campanie şi au câştigat independenţa, iar Cehoslovacia s-a divizat.

MESAJE DE CONDOLEANŢE Comunitatea internaţională a deplâns moartea fostului preşedinte ceh. Cotidianul francez „Le Monde” l-a numit pe Vaclav Havel „eternul disident”, în timp ce „Corriere della Sera” l-a descris drept „protagonistul absolut la revoluţiilor din 1989”. „Vaclav Havel a fost un mare om de stat”, a declarat premierul ceh Petr Necas. „Cuvântul său avea greutate în politică şi societate", a adăugat acesta. „Vocea lui Vaclav Havel va lipsi enorm Europei”, a declarat liderul istoric al sindicatului Solidaritatea Lech Walesa. „A fost un mare teoretician al timpurilor noastre şi vocea sa va lipsi enorm Europei, mai ales acum, când traversează o criză serioasă”, a declarat Lech Walesa, care ca şi Havel, un fost disident, a devenit şef de stat după căderea comunismului în 1989.

Cancelarul german Angela Merkel l-a descris drept un mare european: „Dedicaţia sa faţă de libertate şi democraţie sunt la fel de de neuitat ca şi marea sa umanitate. Noi, germanii, avem multe pentru care să îi mulţumim”, a scris aceasta într-o scrisoare de condoleanţe transmisă preşedintelui ceh Vaclav Klaus. Fostul cancelar german Helmut Kohl, care a condus Guvernul de la Bonn când Vaclav Havel a ajuns la putere în Cehoslovacia, a afirmat că fostul preşedinte a fost „un om mare, fără de care libertatea nu ar fi fost posibilă”. „Havel a fost unul dintre cei mai mari europeni ai epocii noastre”, a scris ministrul suedez al Afacerilor Externe Carl Bildt pe contul său de Twitter, lăudând lupta acestuia pentru libertate şi pentru o Europă unită. Consiliul Europei a lăudat rolul jucat în definirea continentului de Vaclav Havel. Preşedintele american Barack Obama a transmis condoleanţe duminică poporului ceh. „Odată cu Vaclav Havel s-a stins o mare conştiinţă a timpului nostru”, se arată în mesajul de condoleanţe transmis de preşedintele României, Traian Băsescu. USL a transmis „profundul regret şi sincere condoleanţe poporului ceh, odată cu trecerea în eternitate a fostului preşedinte Vaclav Havel”, se arată într-un comunicat în care se mai menţionează că acesta a fost un simbol pentru români. Fostul preşedinte Ion Iliescu a declarat că Vaclav Havel a fost una dintre personalităţile proeminente, care a marcat istoria contemporană şi că acesta, la 75 de ani, şi-a încheiat „o viaţă glorioasă”.

LEGĂTURI STRÂNSE CU ROMÂNIA Vaclav Havel a făcut prima sa vizită oficială la Bucureşti în iunie 1994, prilej cu care a fost semnat Tratatul privind relaţiile de prietenie şi cooperare între România şi Cehia. Acesta a mai făcut o vizită oficială la Bucureşti în 18 mai 2002. Vaclav Havel s-a întâlnit cu omologii din României şi cu prilejul vizitelor acestora la Praga. A fost gazda reuniunii de la Praga din 1991, unde s-a semnat desfiinţarea Tratatului de la Varşovia şi la care a participat şi preşedintele României de atunci, Ion Iliescu. În martie 1997, a fost în vizită la Praga şi preşedintele de la acea vreme Emil Constantinescu. În 2002 a avut loc, la Praga, summit-ul NATO la care România a fost invitată să înceapă negocierile de aderare.

Şi în plan cultural, Vaclav Havel a fost cunoscut publicului românesc, unele dintre cele peste 20 de piese de teatru scrise de acesta fiind montate şi în România. A patronat Festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului One World. Acest festival are, de patru ani, o ediţie şi în România. La fiecare ceremonie de deschidere a festivalului One World Romania, Vaclav Havel transmitea un mesaj video spectatorilor şi organizatorilor. Centrul Ceh de la Bucureşti a organizat, în toamna aceasta, o serie de evenimente care să celebreze a 75-a aniversare a lui Vaclav Havel, fiind lansată şi cartea cuprinzând piese de teatru, publicată la editura Curtea Veche. Aceeaşi editură română a mai publicat, în 2009, un alt volum semnat de Havel, „Pe scurt, vă rog!”, o carte-bilanţ a unei vieţi pe care marginalizarea, persecuţia de clasă, tinereţea în undergroundul teatrelor mici din Praga, al formaţiilor rock şi al marilor filosofi marginalizaţi, disidenţa, închisoarea, preşedinţia vreme de treisprezece ani, mai întâi a Cehoslovaciei şi apoi a Cehiei, au transformat-o în destin exemplar. În cadrul aceleeaşi aniversări a fost prezentat şi documentarul despre viaţa sa „Obcan Havel / Cetăţeanul Havel” în regia lui Pavel Koutecky şi Miroslav Janek. Filmul documentar prezintă 15 ani din viaţa lui Havel, în timpul mandatului de preşedinte şi dupa aceasta, documentarul conturând un portret realist al şefului de stat devenit dramaturg, în cadrul unei perioade tumultuoase. La Bucureşti a fost proiectat şi filmul „Odchazeni / Leaving” regizat de Vaclav Havel după piesa de teatru omonimă pe care o semnează, comedie dulce-acrişoară ce urmăreşte viaţa unui înalt politician, o dată ce acesta renunţă la poziţia sa, dupa mulţi ani în serviciul

În scrisoarea adresată românilor, Vaclav Havel spunea că îşi aminteşte cu mare plăcere de vizita sa la Bucureşti din 1994 şi de acordarea titlului de Doctor Honoris Causa. Mai spunea că astăzi „întreaga Europă tinde să cadă pradă iluziei unor soluţii tehnocratice rapide, iar, cu toate acestea, criza băncilor şi cea a datoriilor nu sunt altceva decât criza omului care şi-a abandonat idealurile şi a capitulat în faţa iluziei că omul poate avea totul fără sacrificiu şi fără întârziere”. Vaclav Havel mai vorbea şi despre rolul jucat de România în timpul eliberării Cehoslovaciei de sub nazism şi despre solidaritatea de care a dat dovadă România faţă de opoziţia din Cehoslovacia. „Noi încă păstrăm amintirea refuzului clar al României de a lua parte la invazia ruşinoasă a Cehoslovaciei de către armatele Tratatului de la Varşovia în august 1968. Şi, de asemenea, aş vrea să amintesc de marile personalităţi din România care au avut o influenţă nu doar asupra mea, ci şi a altora, şi care au îmbogăţit cultura lumii: Tzara, Ionesco, Brâncuşi sau Eliade, ale căror nume se regăsesc în teatrul din Na zábradlí, de la mine de acasă”, scria Vaclav Havel, care încheia cu mesajul că „Adevărul şi dragostea trebuie să învingă minciuna şi ura”.