Pare incredibil, dar este cât se poate de adevărat că, nu de puține ori, industria medicală își vede doar interesul, fără să fie luat în calcul omul. Cel care suferă, care are zilele numărate face totul, își vinde casa, se îndatorează pe zeci de ani, doar-doar mai câștigă câteva zile de viață. Din păcate, rezultatul este cât se poate de crunt: nimeni și nimic nu poate interveni. Puțini medici, profesori doctori din lume au curajul să spună lucrurilor pe nume: ”Oameni buni, nu mai cheltuiți banii aiurea!” sau ”Nu se mai poate face nimic. Nu faceți altceva decât să îmbogățiți industria medicală”. În acest context, este de apreciat curajul academicianului prof. univ. dr. Laurențiu Popescu, numit părintele telocitelor, descoperite în 2005, alături de echipa sa de cercetători de la Institutul Național ”Victor Babeș”, acele celule cu care cercetătorii chinezi au reușit, în 2012, primul transplant pe animale, obținându-se rezultate uimitoare în tratarea infarctului miocardic acut (IMA). Profesorul, prezent la Eforie Nord, la cea de-a IX-a ediție a Școlii Internaționale de Vară de Neurologie, care se desfășoară în perioada 7 - 10 iulie, a ridicat în discuție o problemă pe care o apreciază ca fiind ”o excitație internațională în legătură cu folosirea celulelor stem”. ”Ne întrebăm cum să facem să restaurăm funcția pierdută ca urmare a unor boli, a unor leziuni. Cum s-ar putea repara sau regenera asemenea organe, creierul, inima, nervii etc.”, spune academicianul. În lume, pe de o parte, este o nebunie totală legată de tratamentul cu celule stem, pe care unii îl văd salvator, dar care, pe de altă parte, este deja contestat de mulţi. ”Am citit niște studii serioase care demonstrează că celulele stem sunt o invenție minunată. Cred că nimeni nu știe exact care este destinația lor medicală. Mie îmi place să spun că avem de-a face cu o dogmă. Orice reparare se face cu celule stem. Numai că sute sau mii de studii, făcute de cele mai prestigioase universități ale lumii, demonstrează că suntem departe de a face terapie cu celule stem. Adică, dacă cineva are infarct miocardic acut sau are scleroză multiplă și i se injectează niște celule stem, lucrurile se rezolvă?”, a declarat profesorul. El a subliniat că așa ”nu se rezolvă deloc problema medicală”. ”Suntem între speranță și incertitudine, iar incertitudine este un cuvânt voalat pentru minciună. Celulele stem sunt subiectul financiar numărul 1 al momentului, numai în anul trecut s-au cheltuit în cercetare pentru celule stem 3,6 miliarde de dolari. Culmea ironiei, pentru terapie s-au cheltuit 3,7 miliarde de dolari în întreaga lume”, precizează acad. prof. dr. Popescu. Deci este un business de peste 7 miliarde de dolari. ”Se cer sume imense, este imoral. Îi vinzi speranța omului spunându-i, în primele două săptămâni, că îi e mai bine și după aia el moare”, spune profesorul.

FĂRĂ DOVEZI ”Eu aș vrea să-mi arate și mie cineva un om care a avut accident de coloană vertebrală sau un IMA sau orice altă boală și care a fost vindecat cu celule stem. Unul singur vreau să văd”, spune el. În opinia sa, problema este foarte complicată. ”Pentru a introduce celulele stem s-a creat o dogmă, și anume, ce este mai pur este mai bun. Dogma aceasta o moștenim din chimia clasică. Sunt studii care arată că chimiștii se simt fericiți numai dacă purifică o substanță. Dacă o purifică perfect, o cristalizează și apoi o analizează în detaliu. După dogma chimiei clasice, urmează, în anii noștri, dogma ținută semivizibil de marile industrii de medicamente. Marile industrii spun „medicamentul meu este mai pur, deci este mai bun”, uitând să spună și partea a doua, că dacă este mai bun este și mai scump”, explică profesorul. Așa că, în problema restaurării, regenerării, indiferent de ce țesut este vorba, trebuie să se renunţe la dogma celulelor stem pure.

ACAD. PROF. UNIV. DR. POPESCU: ”INJECTAREA DE CELULE STEM PURE NU VA REZOLVA NICIODATĂ NICIO BOALĂ.”

Și a venit și explicația: ”Celulele stem trăiesc în organismul uman sau animal în niște spații, în niște camere speciale, unde ele au un mediu ambiant extrem de complicat. Sunt înconjurate, învăluite de telocite, de asemenea de proteinele din spațiul extracelular. Au contact cu vasele sanguine și primesc informații nervoase. Și atunci ce vrem noi să facem? Smulgem o celulă stem de undeva, o purificăm până când putem deschide sticla de șampanie, că este rezultatul perfect, și o injectăm. Și cerem acelei celule stem să știe unde să se ducă. Ea nu are nicio informație pe suprafață ca să găsească locul unde să se ducă. Ea trebuie să primească un semnal”. Sugestia sa este ca lumea medicală, cercetătorii să nu uite celulele stem, dar să nu le mai considere vioara întâi sau actorii de Hollywood care rezolvă orice. ”Situația medicală este mult mai complicată. Alături de celulele stem trebuie puși şi alți factori. Spre exemplu, telocite și alte celule care secretă anumite substanțe care stimulează celulele stem și numai în felul acesta se poate cu adevărat stabili ce se întâmplă”, a adăugat profesorul, punctând: „singurul organ din corpul uman care se regenerează spontan este ficatul”!