Componența Guvernului "tehnocrat" al României încă ridică mari semne de întrebare cu privire la averile miniștrilor lui Cioloș și motivele care i-au îndemnat să accepte funcțiile pe care acum le ocupă, chiar dacă a trecut deja o lună de la instalarea lui. Averile sunt în ceață mai ales pentru că majoritatea demnitarilor din Executiv au venit direct din mediul privat. Cele mai multe informații financiare îi vizează pe miniștrii care sunt funcționari europeni sau funcționari români care ne reprezintă țara la Bruxelles. Este vorba despre ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, ministrul Apărării, Mihnea Motoc, ministrul de Finanțe, Anca Dana Dragu, ministrul de Externe, Lazăr Comănescu, ministrul Fondurilor Europene, Aura Răducu, și șeful Cancelariei premierului, Ioan Tudorache. De fapt, tocmai numărul mare de funcționari comunitari importați în Guvern i-a făcut pe unii politicieni din țară să afirme că, în fapt, Guvernul Cioloș este o adunătură de conțopiști de la Bruxelles, care fac jocurile UE la cârma României. Mai mult, la Antena 3 au fost vehiculate informații conform cărora mulți dintre demnitarii enumerați mai sus au portița de scăpare pregătită, în sensul că nu au renunțat la posturile de înalți funcționari la Bruxelles, ci le-au înghețat pentru o perioadă determinată, urmând să revină în funcții dacă aventura de la conducerea României se sfârșește prost.

Revenind la întrebările pe care încă le ridică tema motivațiilor care i-au mânat pe miniștri să renunțe la veniturile sănătoase dinainte pentru a intra în Guvern, amintim că vicepremierul Vasile Dâncu pare a fi unul dintre cei mai înstăriţi membri ai Cabinetului Cioloş. Doar în noiembrie, Dâncu a încasat aproape 1 milion de euro de pe urma acţiunilor deţinute la Institutul Român pentru Evaluare și Strategie. Totodată, ministrul Mediului, Cristiana Pașca-Palmer, a investit peste 140 de mii de dolari în plasamente. A investit şi aproape 20 de mii de euro în bijuterii şi tablouri. Ea are și o avere considerabilă, pe care o ține în 28 de conturi şi depozite bancare. Și lista poate continua. Întrebarea de bază rămâne. De ce ar renunța un astfel de om la propriile afaceri pentru a deveni ministru?