Apucături neeuropene, în numele europenismului

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Apucături neeuropene, în numele europenismului

08 Februarie 2019 / 09:00 589 accesări

Prin refuzarea numirii Olguței Vasilescu în funcția de ministru al dezvoltării a treia oară, Klaus Iohannis încalcă grosolan Constituția României. Mișcarea este una disperată și este făcută în încercarea de a recăpăta simpatia grupurilor sociale radicale, anti PSD, grupuri care de ceva timp își manifestă susținerea pentru combinația toxică USR-PLUS, dar și pentru Dacian Cioloș, pe care statul paralel îl dorește un „Macron de Dâmbovița”.

Astfel, refuzul numirii Olguței Vasilescu în funcție, cu încălcarea grosolană, la vedere, a prevederilor constituționale, nu are legătură atât cu PSD ori cu atitudinea Olguței Vasilescu, care l-a taxat public, de fiecare dată, din funcția de ministru ocupată anterior, ci mai degrabă cu bătălia pe cele câteva procente de electorat, puține dar zgomotoase, capabile în opinia unor sociologi să ridice un val electoral consistent din rândul celor care de obicei nu merg la vot.

Privit în cheie europeană, acest refuz, în condiții normale, ar fi dezastruos pentru cariera politică a lui Klaus Iohannis. Uniunea Europeană, la nivel teoretic, este fundamentată și se dorește a fi construită pe respectarea legii și a regulilor fără compromisuri, interpretări și excepții. Nerespectarea constituției, considerată, în sistemul de valori europene, baza unui stat democratic, este „păcatul capital”!

Gândiți-vă cum ar fi și ce s-ar întâmpla dacă prevederile Tratatului de la Lisabona, document care ține loc de „Constituție Europeană” ar fi încălcate de anumite grupuri politice ori lideri europeni, de dragul unor interese electorale, considerate meschine și aproape nesemnificative în raport cu respectarea principiilor și regulilor fundamentale? Cu siguranță, precedentul odată creat va duce la dezmembrarea construcției politice occidentale. Liderii și grupurile politice ale Uniunii Europene nu au îndrăznit să schimbe regulile, nici măcar alea de finanțare, atunci când în Parlamentul European grupurile politice și partidele eurosceptice au căpătat o pondere semnificativă. Stipendiile alocate de la bugetul Uniunii le-au fost acordate în continuare, deși primul obiectiv al euroscepticilor este tocmai dezmembrarea Uniunii Europene, scop care parțial a fost atins, pentru că Brexit-ul este și rezultatul activității euroscepticilor englezi, conduși de Nigel Farage.

Privită în această lumină, grosolana încălcare a normelor constituționale comisă de Klaus Iohannis, prin refuzul de a semna decretul de învestire a Liei Olguța Vasilescu, ar însemna în Uniunea Europeană „lapidarea” sa din punct de vedere politic și sfârșitul carierei.

Numai că, de ceva timp, Uniunea Europeană are doar principii și nu acțiune pentru impunerea acestora, iar sancționarea sau nesancționarea lui Klaus Iohannis nu stă în mâna acelora care ar trebui să ia decizii principiale, ci în degetul mare ridicat în sus ori îndreptat în jos al Angelei Merkel, care speră că va fi următorul Președinte al Comisiei Europene, după ce în Germania și-a epuizat capitalul politic, rămânând în istorie ca cel mai longeviv cancelar, cu o „domnie” chiar mai mare decât cea a lui Konrad Adenauer (cel care a reconstruit Germania).



12