Maria Cica, realizator în cadrul Televiziunii Române, şi-a început activitatea jurnalistică în anul 1996, ca reporter în cadrul Centrului Informaţional Telegraf -Tv Neptun din Constanţa. În perioada 2001-2003, a realizat la postul de televiziune constănţean emisiunea de reportaje şi documentare „Minunile Dobrogei\" şi „Poveştile Constanţei\", având ca subiecte mănăstirile şi locurile inedite ale Dobrogei, cât şi istoria Constanţei. Subiectele s-au regăsit şi în suplimentul cultural al ziarului „Telegraf”. Din anul 2005 lucrează la Televiziunea Naţională, unde a debutat cu documentarul „Carol I, un prusac pe tronul României\", realizat în cadrul redacţiei de minorităţi. În anul 2009 a început proiectul „Aromânii\", care s-a concretizat într-un serial documentar de 10 episoade, care este transmis din această lună, la TVR 2, în fiecare duminică, la ora 16,30.

Reporter: Cum ai ales să abordezi acest subiect?

Maria Cica: După ce am plecat din Constanţa, am avut surpriza să constat că lumea habar nu are de existenţa aromânilor. Chiar oameni de presă din Bucureşti confundau aromânii cu armenii, mă întrebau de ce religie suntem noi sau credeau că Republica Macedonia este ţara noastră. Cât timp am lucrat la Telegraf-Tv Neptun, nu m-am gândit niciodată la un documentar despre aromâni. Ulterior, la Bucureşti, am simţit ca o datorie a mea realizarea acestui documentar. Datoria de aromâncă sau de machidoancă dacă vreţi, cum se spune în limbajul curent în Dobrogea. Aş vrea să fac aici precizarea că termenul de machidon, cum îi numesc românii pe aromâni în Dobrogea, nu este folosit în sens peiorativ, aşa cum au unii impresia. În 1940, când au venit în Dobrogea românească, adică în judeţele Constanţa şi Tulcea, aromânii le-au spus românilor de aici că vin „dit Machidunii”. Adică din Macedonia, fosta mare provincie din nordul Greciei, împărţită, în 1913, între Grecia, Bulgaria, Albania şi Serbia. În consecinţă, românii i-au numit pe armâni „machidoni”. La rândul lor, aromânii i-au numit pe români „mucani”, termen care vine de la cuvântul mocan, mocanii transilvăneni fiind cei stabiliţi în Dobrogea. Aşadar, nici unul dintre termeni nu are conotaţii peiorative.

Rep.: Cum au fost filmările?

M. C.: Filmările s-au desfăşurat pe tot parcursul anului trecut, în opt ţări: Albania, Grecia, Macedonia, Bulgaria, Turcia, Austria, Ungaria şi România. Iar în Grecia, am fost de două ori. Mi s-a părut fascinant că în toată Peninsula Balcanică se vorbeşte armâneşte. În Grecia, Albania şi Macedonia, există localităţi întregi locuite aproape numai de aromâni. Şi când spun asta, nu mă refer la sate, ci la oraşe renumite precum Metsovo, Aminciu pe armâneşte, din Grecia. Pot să spun că peste tot unde am fost, am avut impresia că sunt în vizită la rude. Am fost primită cu o căldură extraordinară, tratată ca un membru al familiei pe care îl vezi pentru prima dată.

Rep.: Cu ce impresie ai rămas de pe urma acestei călătorii?

M. C.: Cu impresia că aromânilor le este dor de ei înşişi.