Romsilva pare că îşi face rău singură. Nu înţelegem exact pe ce anume cheltuiește această regie, anual, aproximativ 16 milioane de lei, dar cică pentru cele 22 de parcuri naționale și naturale pe care le are în administrare. Oricine a fost de curând la munte şi a făcut vreo drumeţie într-unul dintre cele 22 de parcuri a observat, cu ochiul liber, că investiţiile sunt aproape de zero. Au mai apărut, ce-i drept, câteva indicatoare cu „aici e ursul”, dar în rest... Cu toată lipsa totală de investiţii vizibile, cică în fiecare an aproximativ 16 milioane de lei se duc pe nevăzute în parcurile naturale din România, șeful Serviciului arii protejate, Dragoș Mihai, din cadrul sus-numitei regii, se plânge că încasările sunt mici: doar 600.000 - 700.000 de lei, din turism. Păi, dacă turistul nu este ghidat corect şi nu are posibilităţi de a-şi cheltui banii, nici nu o va face. Să reamintim doar situaţia din Bucegi, unde singura cabană de pe cel mai înalt vârf, Omu, este... închisă 10 luni pe an. În celelalte două luni, dacă ajungi, cu greu, acolo, nu ţi se oferă nimic şi trebuie să te întorci. La Babele situaţia este asemănătoare, doar că aici celebra cabană are preţuri exorbitante în raport cu ce oferă! Personal, o să-mi cumpăr, de acum, apa şi cafeaua din Buşteni! Sau să mai amintim de drumul făcut de Elena Udrea fix prin mijlocul rezervaţiei Piatra Arsă, de urcă toată lumea cu jipanul? O călătorie costă între 200 şi 300 de lei de grup. Cum ar veni, vii la munte ca să urci cu maşina prin rezervaţie... Tare, nu?

Șeful din Romsilva nu pare însă interesat de cabane (deci cazare, mâncare, ghid etc., deci bani cheltuiţi de turist) sau de noi trasee turistice sau alte lucruri care ar putea aduce sume la buget, ci de... centre pentru copii. Să vedeţi: în cei 15 ani de când Romsilva a început să creeze structurile de administrare a parcurilor, regia a accesat aproximativ 150 de milioane de lei pentru proiecte în aceste zone protejate. Astfel, au fost create centre de vizitare în mai multe parcuri, cu expoziții și diverse materiale educaționale pentru copii. Acestea găzduiesc în special vizitele copiilor cu școala, care sunt tot mai multe, spune Dragoș Mihai. Costurile pentru crearea unui astfel de centru se ridică la 1 - 1,5 milioane de euro. Deci cei de la Romsilva au înfiinţat centre care costă 1,5 milioane de euro pentru grupuri de copii care plătesc 2,3 lei până la 5 lei maximum pentru vizitare. Probabil prin 2700 o să-şi scoată şi investiţia.

S-au făcut şi lucruri pentru oameni mari, dar mai puţine: în Maramureș, pe traseul Mocăniței, la stația terminală Paltinul, unde turiștii coboară și petrec două-trei ore, a fost creat un traseu pentru o plimbare tematică, pe doi kilometri, de-a lungul căreia turiștii sunt informați, prin planșe, despre speciile rare din zonă. La cascada Bigar, în Parcul Național Cheile Nerei din județul Caraș-Severin, Romsilva va realiza, în parteneriat public-privat, amenajări de vizitare ce vor permite turiștilor să coboare la nivelul râului pentru a admira de jos în sus această cascadă deosebită, inclusă în clasamentul "Opt cascade unice din lume", realizat de jurnaliştii americani de la The World Geography.

Cum (nu) se gândesc cei de la Romsilva să le ia banii turiştilor

Perceperea unui tarif de vizitare este abia la început și nu în toate parcurile, deși se propune suma de 5 lei (!!!!!) pentru a petrece și o săptămână într-un parc național. "Este un tarif simbolic, și pentru responsabilizare, că poate se gândește omul că a plătit pentru întreținerea zonei respective și atunci nu mai aruncă gunoaie", spune Dragoș Mihai. Nu vrem să-l decepţionăm pe domnul Mihai, dar 5 lei înseamnă fix nimic pentru un turist care vine cu jipanul şi intră în parcul natural speriind de moartă întreaga faună, de la pădurar la speciile rare şi cu inima slabă. Dacă pentru fiecare parc naţional s-ar stabili trasee clare, un sistem de ghidaj, fie uman, fie virtual, locuri concrete de campare, cu toate condiţiile, şi o ierarhie severă a amenzilor, lucrurile ar sta cu totul altfel şi Romsilva chiar ar putea să aducă bani la bugetul statului şi să atragă turişti.

Am văzut un film, zilele trecute. Se numeşte „Backcountry“ şi i l-aş recomanda călduros domnului Mihai. Acţiunea se petrece într-un parc natural din SUA. Responsabilul parcului le-a luat 200 de dolari protagoniştilor care voiau să se plimbe patru zile prin parc, i-a întrebat care sunt scopul şi durata vizitei (dacă se depăşea durata, începeau operaţiunile de căutare...) şi i-a informat că amenzile pentru intrarea în cele câteva zone interzise depăşesc 1.000 de dolari. Din păcate, pentru noi e doar un film, pentru americani e realitate.