Problema eliminării simbolurilor religioase din instituţiile de învăţămînt a pus şcoala românească în faţa unei alte dileme: este chiar atît de necesară studierea religiei? Chiar dacă reprezentanţii Ministerului Educaţiei au luat în calcul varianta studiului opţional al religiei la gimnaziu şi în liceu, sindicatele din învăţămînt au decis ca această materie să fie menţinută în curicula şcolară. Demersul liderilor sindicali este susţinut şi de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), PFP Daniel, care pledează pentru păstrarea orei de religie şi în liceu, dar respinge orice formă de presiune prin care elevii sînt obligaţi să urmeze aceste ore sau să participe la slujbe şi manifestări religioase. “Biserica propune, nu impune valori”, a declarat Întîistătătorul BOR, subliniind că prezenţa disciplinei în sistemul de învăţămînt public nu reprezintă “o inovaţie sau un model românesc”, ci un act de dreptate, bazat pe cultura europeană şi o necesitate permanentă în procesul de formare moral-socială a elevilor. “Nu vrem liceu fără Dumnezeu! Studiul Religiei nu poate lipsi din curriculum sau din programul şcolii româneşti, tocmai pentru că aceasta corespunde nevoii comunităţii româneşti locale şi naţionale de a-şi păstra bogăţia şi identitatea spirituală şi de a transmite valori permanente tinerei generaţii. Cu alte cuvinte, întrucît libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, respectîndu-se dorinţa părinţilor şi a copiilor”, a precizat Daniel. Pe de altă parte, Patriarhul susţine că libertatea nu este simplă indiferenţă spirituală, ci consituie capacitatea omului de a alege valori spirituale care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane. Ministrul Educaţiei, Cristian Adomniţei, a declarat că reintroducerea religiei în sistemul de învăţămînt public, de unde a fost îndepărtată de către regimul comunist ateu, în anul 1948, reprezintă “un act de reparaţie morală şi nu o noutate sau o decizie pripită”.