Cetăţenii britanici sunt chemaţi la urne, joi, pentru a decide dacă asumă responsabilitatea solidarităţii în cadrul Uniunii Europene sau optează pentru o abordare individualistă, de tip naţionalist.

Marea Britanie a devenit membră a comunităţii europene în anul 1973, având o serie de beneficii economice şi politice de pe urma apartenenţei la UE. În plus, Marea Britanie a avut permanent un statut privilegiat în UE, refuzând să devină membră a zonei euro şi a spaţiului de circulaţie fără frontiere Schengen. De aproape zece ani, Marea Britanie a optat să facă excepţie şi de la aplicarea Cartei UE pentru Drepturi Fundamentale, astfel că instanţele britanice nu au ca referinţă cadrul juridic european. De asemenea, Londra are un statut special şi în privinţa contribuţiilor la bugetul comunitar. ”Marea Britanie oricum nu este un membru autentic al UE. În realitate, Marea Britanie a fost şi rămâne membră UE aproape la fel de mult ca Elveţia, care nu este de fapt membră UE, ba poate chiar mai puţin. Marea Britanie nu a aderat la politicile comunitare în materie de frontiere, nici la Spaţiul Schengen. De asemenea, nu este parte a zonei euro; începând din anul 2007, Marea Britanie este exceptată de la aplicarea Cartei UE pentru Drepturi Fundamentale, nota recent agenţia americană de ştiri Bloomberg, amintind că Elveţia, deşi nu este membră UE, face parte din Schengen.

În contextul crizei economice şi financiare din zona euro şi pe fondul imigraţiei, Marea Britanie a început, de câţiva ani, să formuleze solicitări pentru avantaje suplimentare în relaţia cu UE. Premierul David Cameron a obţinut, în februarie, un nou statut special al ţării în UE. Acordul va permite Marii Britanii să activeze oricând, în următorii şapte ani, o clauză care va permite limitarea indemnizaţiilor sociale de care beneficiază angajaţii veniţi din altă ţară UE, în cazul în care vor fi presiuni semnificative asupra serviciilor publice naţionale. ”Marea Britanie nu va participa niciodată la planuri pentru acordarea de asistenţă financiară unor state din zona euro. De asemenea, companiile britanice nu vor fi discriminate, pentru că oricum sunt în afara zonei euro. Marea Britanie va fi exceptată de la procesul de aprofundare a integrării europene”, se lăuda Cameron după reuniunea cu liderii UE. Presa britanică nota în contextul acordului din februarie că Marea Britanie va fi singurul stat UE care va avea dreptul la reglementări financiare speciale în relaţia cu UE. Pe fondul scandalului privind alocaţiile acordate angajaţilor străini din Marea Britanie, ziarul ”Financial Times” nota că în ultimul deceniu, imigranţii europeni au plătit prin impozite mai mult decât au primit prin indemnizaţii sociale, diferenţa netă fiind de 20 de miliarde de lire (25 de miliarde de euro) în favoarea statului britanic.

Premierul David Cameron a promis electoratului, în ianuarie 2013, că, dacă Partidul Conservator va obţine majoritatea parlamentară în alegerile din 2015, Guvernul britanic va renegocia relaţia cu UE şi va convoca, până în 2017, un referendum privind apartenenţa la UE. Însă iniţiativa populistă a lui David Cameron riscă să se întoarcă împotriva lui. Deşi a convocat plebiscitul, Cameron pledează pentru rămânerea ţării în UE. În cazul unui eşec, David Cameron va fi nevoit să demisioneze şi va rămâne în istorie ca fiind politicianul care a provocat involuntar ieşirea Marii Britanii din UE; în plus, Cameron riscă să genereze, tot involuntar, destrămarea Marii Britanii, în contextul în care Scoţia ar putea solicita din nou independenţa, având şanse mari să o obţină, iar regiunea britanică Irlanda de Nord nu va tolera reintroducerea controalelor la frontiere cu Irlanda. Acest risc a fost evocat chiar de foştii premieri Tony Blair şi John Major, care au avertizat că eventuala ieşire din UE va pune în pericol unitatea Marii Britanii, afectând acordul de pace privind Irlanda de Nord şi alimentând mişcarea pro-independenţă în Scoţia. ”Abandonaţi apartenenţa Marii Britanii la Uniunea Europeană şi să nu fiţi surprinşi că la final, drept consecinţă, abandonăm unitatea noastră ca ţară. Cel mai de succes model de uniune din istorie riscă să se destrame pentru totdeauna”, a declarat John Major, premier conservator britanic în intervalul 1990-1997. Scoţia a organizat referendum pe tema apartenenţei la Marea Britanie în 2014, dar 55% dintre alegători au respins independenţa. În cazul ieşirii Marii Britanii din UE, politicienii scoţieni ar putea organiza un nou referendum, dublat de o întrebare privind aderarea autonomă la blocul comunitar. Pe de altă parte, o ieşire a Marii Britanii din UE va însemna reintroducerea controalelor vamale, inclusiv cu Irlanda, generând probleme în regiunea britanică Irlanda de Nord.

Conform analiştilor, Marea Britanie va avea la dispoziţie cel puţin doi ani să negocieze ieşirea din UE, în cazul unui vot al majorităţii alegătorilor în acest sens, timp în care, teoretic, Parlamentul are dreptul de a bloca decizia ieşirii din blocul comunitar. Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, a dat asigurări recent că UE se va descurca fără Marea Britanie, avertizând că ”dezertorii nu vor fi primiţi înapoi”. ”În cazul în care cetăţenii britanici vor spune nu UE, ceea ce sper să nu se întâmple, relaţiile comunitare nu vor mai fi ca până acum. Marea Britanie va trebui să accepte să fie tratată ca stat terţ. Dacă britanicii părăsesc Europa, va trebui să tragem concluzii şi noi şi ei. Nu este o ameninţare, dar relaţiile nu vor mai fi ca acum”, a declarat Juncker. La rândul său, ministrul britanic de Externe, Philip Hammond, a atras atenţia că o eventuală ieşire a Marii Britanii din UE va fi ireversibilă, întrucât ţara nu va fi reprimită în blocul comunitar în condiţii acceptabile. Hammond a explicat că Londra ar putea fi obligată, dacă ulterior ar formula solicitare de aderare la UE, să devină membră a zonei euro şi a spaţiului de circulaţie fără frontiere Schengen.

Deocamdată, lira sterlină a avut cea mai mare creştere din 2008, în urma unei reveniri a valutelor principale, în condiţile în care sondajele arată că tabăra pentru rămânerea Marii Britanii în UE a câştigat teren înainte de referendum. Volatilitatea lirei sterline a scăzut, în condițiile în care sondajele realizate după moartea deputatei Jo Cox au arătat că britanicii pro-europeni au recâștigat terenul pierdut. Astfel, potrivit celui mai recent sondaj, tabăra pro-brexit avea 42% din voturi, în timp ce britanicii favorabili rămânerii în UE reprezentau 45% din voturi. Lira sterlină a crescut cu 2%, la 1,4648 dolari, în Londra, cel mai mare avans din decembrie 2008, după ce a crescut cu 1,1% și vineri. Indicele de volatilitate pentru liră în raport cu dolarul a scăzut la 37,2%, față de maximul record de 47,9%, atins în sesiunea precedentă.