Electrocasnicele de orice tip au ajuns să devină indispensabile în casele noastre. De la frigidere la mașini de spălat și de la aragaz la roboți de bucătărie, cu toții ne dorim aparate care să ne facă viața mai ușoară în orice domeniu, pentru a ne rămâne mai mult timp pentru a petrece făcând lucruri pentru divertisment în loc să muncim suplimentar și când suntem acasă. Fierul de călcat, indiferent că vorbim de clasicul fier de călcat sau de o stație de călcat, nu face excepție, fiind unul dintre aparatele despre care vorbeam mai devreme: vrem, nu vrem, ne ușurează viața. Mai ales dacă ținem la aspect și la imagine.

Totuși, lucrurile nu au stat mereu așa. Fierul de călcat, deși nu este o invenție nouă, nu a fost la fel de indispensabil mereu și nici atât de răspândit. Cu atât mai puțin stația de călcat.

Stație de călcat - oferte (LINK)

Există dovezi istorice, însă, că strămoșul a ceea ce numim azi fier sau stație de călcat a apărut încă din secolul IV. Chiar dacă și înainte de această perioadă exista obiceiul călcatului hainelor, obiectul cu care se făcea acest lucru nu aducea deloc cu ceea ce cunoaștem azi, trecând de la cilindri de fier, marmură sau lemn la „ciocane” cu care romanii loveau țesăturile de nenumărate ori pentru a elimina cutele.

Abia în secolul IV au apărut primele modele de fier de călcat cu aspect și utilizare apropiate de ceea ce avem în prezent. Chinezii, de exemplu, utilizau un recipient din alamă, umput cu cărbuni, dotat cu un mâner care permitea folosirea sa chiar și când era fierbinte. Pe lângă cărbuni, chinezii foloseau și ierburi aromate, încercând ca aroma acestora să se impregneze și hainelor, prin călcare.

La multe sute de ani distanță, Occidentul a început să folosească obiecte care aveau același scop. În secolul XV a apărut utilizarea în Europa a unor obiecte din marmură, sticlă sau lemn - care semănau mai degrabă cu un făcăleț (sau sucitor), decât cu un fier de călcat - cu care erau întinse și călcate hainele.

Termenul de ”călcător” dat precursorului unui fier de călcat a apărut în secolul XVII. Aceste aparate erau din metal plin și erau încălzite în foc înainte de folosire pentru călcat. Ulterior, au apărut ”călcătoarele goale”, care erau umplute cu cărbuni, adică ceea ce chinezii făceau încă din secolul IV.

Primul fier de călcat electric a apărut în 1882, când americanul Henry W. Seely a patentat invenția acestuia. În 1924, Joseph W. Myers a dezvoltat un fier de călcat cu termostat și în 1926 a apărut primul fier de călcat cu aburi, vândut de compania Elder Co., în New York.

Treptat, cele două modele de fiare de călcat au fost ”îmbinate” într-unul, pentru multă vreme singurele îmbunătățiri aduse fierului de călcat fiind numărul de găuri prin care erau eliminați aburii. De la una, s-a ajuns până la 60 de orificii prin care ieșea aburul. Compania Sears a plusat, ajungând la 70!

Stație de călcat - oferte (LINK AICI)

Treptat, avansul tehnologic a permis reducerea dimensiunii fierului de călcat, concomitent cu o creștere a performanțelor acestuia. În prezent, există zeci de producători la nivel mondial, cu sute de modele de fiare și stații de călcat, unul mai performant ca altul și una mai performantă ca alta. Iar prețul acestora a ajuns atât de mic, încât oricine își poate permite azi un fier sau o stație de călcat de o calitate mai mult decât decentă, la un cost rezonabil.

Iar progresul nu se oprește aici. În ultimul deceniu, stațiile de călcat au început să câștige teren în fața vechilor fiare de călcat. Motivele? Multiple.

Cu o stație de călcat calci mai multe haine odată, pentru că are un rezervor de apă mai mare, deci îți permite să calci un volum mai mare de haine fără a fi nevoie să te întrerupi din treabă pentru a reumple recipientul.

Cu o stație de călcat, calci și mai mult, dar și mai repede. Timpul acordat fiecărei cămăși sau perechi de pantaloni de călcat este redus. Datorită puterii mai mari a aburului, nu trebuie să insiști de mai multe ori pe fiecare bucată de țesătură pentru a o călca perfect.

În fine, o stație de călcat este și mai ușoară decât un vechi fier de călcat. E adevărat, că stațiile de călcat sunt voluminoase și grele, ajungând la 5-6 kilograme masă totală, dar trebuie ținut cont că efectiv folosești doar fierul de călcat al stației, iar acesta este mai ușor, întrucât nu are atașat de el rezervorul de apă, care cântărește destul de mult, mai ales când e plin. Detașând fierul de stația de andocare, acesta nu mai are atașată și greutatea rezervorului de apă, precum fierul de călcat clasic.