Fără îndoială, ea se mănâncă cu hot-dogs şi cu Big-Mac şi burgări şi este, dacă ar fi să o definim metaforic, un fel de Mc Donald-ism cultural generalizat.

Cuprinzând şi sfera limbajului, care s-ar dori a fi şi el un globalimbaj, pentru a răspunde prin accesibilitate şi rapidă răspândire a scopului pe cât de nobil al unei mai bune comunicări şi înţelegeri între oameni, pe atât de practic din punctul de vedere al eficienţei mecanismelor economico-financiare gestionate de marile companii...

Acu' dacă ne gândim chiar şi numai la ghidurile de utilizare care însoţesc fiecare frigider sau maşină de spălat, editate în cel puţin cinci limbi, pe zeci de pagini, dacă ne gândim la sulurile uriaşe de hârtie care se duc la tiparniţă pentru aceste instrucţiuni şi la copacii doborâţi pentru această hârtie, ne vine în minte faptul că, într-adevăr, n-ar fi rău dacă aceste ghiduri n-ar avea decât două pagini, scrise într-o limbă pe care să o înţelegem cu toţii.

Căci biata pădure nu poate creşte atât de repede pe cât pot multinaţionalele să crească producţia şi vânzările de electrocasnice.

Ca să nu mai vorbim de tonele de documente scrise în cele douăzeci şi ceva de limbi ale acelui turn Babel de la Strasbourg al Uniunii Europene şi încă în şi mai multele limbi de la ONU şi alte astfel de instituţii.

Evident că ar fi cât se poate de înţelept dacă aceste instituţii ar ajunge la înţelepciunea înţeleaptă de a alege şi folosi înţelept o limbă, o singură limbă , o limbă simplă, la nivel elementar de accesibilitate, care să reprezinte numitorul comun al comunicării, al înţelegerii globale.

Ideea nu e rea şi nici nouă.

În această idee a fost creată, în 1877, de către un medic polonez, Limba Esperanto. Din păcate însă, această limbă nu răspunde tocmai scopului pentru care a fost inventată.

Esperanto nu este decât o creaţie artificială, un fel de cifru sau cod, pe care îl folosesc comunităţi reduse ca număr, mai degrabă ca modalitate de recunoaştere şi sursă de satisfacţie a orgoliului de a face parte dintr-o mişcare specială, cum erau hippy-oţii, de pildă.

Pe internet putem afla că printre cei aproximativ două milioane de esperaştişti există şi câţiva nativi. Bravo! Şi cu cine vorbeşte copilul acela la grădiniţă!? Că doar nu s-a născut pe planeta Speranţa! Va trebui totuşi să înveţe şi poloneza, dacă s-a născut la Przemsl sau româna, dacă e din Topraisar...

Şi atunci, unde este anvergura universală a limbii ? La ce foloseşte?

Să revenim cu picioarele pe pământ!

Înţelepciunea despre care vorbeam ne învaţă că trebuie să ne folosim, ca în artele marţiale, de agresivitatea adversarului pentru a-i întoarce atacurile împotriva lui însuşi, apărându-ne astfel inteligent.

În dezvoltarea lor agresivă şi răspândirea rapidă de tip caracatiţă, în căutare de mână de lucru ieftină şi mereu alte şi alte pieţe de desfacere, marile concerne au cărat după ele tot arsenalul logistic necesar pentru o instalare durabilă. Specialişti, suport tehnic digital, tehnologie de vârf etc...

Şi odată cu ele, Limba Engleză.

Din România până în Patagonia, din China şi Siberia până în Africa, oriunde ai intra într-o cafenea sau chiar şi pe stradă, dacă întrebi ceva în engleză, se găseşte careva să-ţi răspundă...

Iată, zic, o bază de plecare. E de ajuns să o fonetizăm un pic, pentru că, aşa cum spunea Tudor Muşatescu, în engleză se scrie "şoşon" şi se citeşte "galoş" şi e deajuns să o declarăm obligatorie pe lângă limba maternă, în toate documentele oficiale ca să obţinem exact lucrul de care avem nevoie: o limbă de serviciu, să-i spunem, care să nu afecteze în niciun fel limba maternă, cu caracteristicile sale istorice, de gramatică, ortografie, mecanisme de dezvoltare etc.

Imaginaţi-vă o lume fără translatori. Imaginaţi-vă acte notariale pe care să le înţeleagă şi chinezul şi românul cu care face afacerea.

Şi invers, imaginaţi-vă tribunalele, spitalele, secţiile de poliţie în care poţi ajunge tu, român, ferească Dumnezeu, oriunde în lume unde nici aceia, nici tu nu cunoaşteţi decât limba maternă.

Şi, ce bine ar fi, să intri într-un magazin din Harghita, să ceri ceva şi vânzătoarea să nu-ţi răspundă - "Nem tudom english!". Există deja un "trend" în acest sens şi cred că lumea chiar merge de la sine în această direcţie.

Singuri, fără să fie împinşi de la spate de vreun specialist în comunicare şi lingvistică, watsapiştii, feisbuciştii, toţi cei care au un telefon, acţionează pentru câştig de viteză sau/şi din amuzament, în vederea simplificării şi fonetizării limbii engleze.

În mesajele pe telefon sau pe tabletă a celor de mai sus, ba chiar şi în unele reclame ai să întâlneşti litera "U" (Tu) în loc de "You" sau cifra "4" pentru "For" (pentru).

Curat simplificare, coane Fănică!

Vrem, nu vrem, limba engleză se răspândeşte continuu şi susţinut, devenind, chiar şi fără părerea noastră o limbă globalizatoare, de serviciu.

Şi atunci, o să mă-ntrebaţi, cum rămîne cu Limba Maternă ?!!

Staţi liniştiţi, n-o să mâncăm noi câini fierbinţi ! (Hot-Dogs).

Lucian IANCU

Urmează CUM RĂMÂNE CU LIMBA MATERNĂ