I-a scăpat porumbelul din gură primarului general al Capitalei. Și, în ultima ei declarație din seria de rafale anti-Dragnea a spus, exact în ordinea pe care v-o prezint, că: unu - se va lupta pentru români. Și doi: se va lupta pentru bucureșteni. Ceea ce înseamnă că bate sus. Mai sus decât mă așteptam. S-a dezlănțuit și se gândește la prezidențiale. Iar Liviu Dragnea îi pune talpă.

În analiza pe care am făcut-o ieri s-a strecurat o greșeală. Liviu Dragnea a fost votat în competiție internă de 500.000 de membri PSD. Și nu de 500 de lideri cum a apărut în text. Arătam că este foarte greu de scos din joc. Pentru că, în acest scop, procedura ar trebui să fie inversată. Aceiași circa 500.000 de membri ar urma să-l scoată din joc. Iar dacă în PSD se păstrează această regulă, atunci toți membrii partidului, sau cei mai mulți dintre ei, ar urma să-și aleagă un alt lider. Acest lucru este cvasi-imposibil.

Dacă Gabriela Firea țintește către președinția țării și se împiedică de Liviu Dragnea, atunci ea trebuie să preia mai întâi, printr-un salt mortal executat la perfecție, președinția PSD. Ce urmărește de fapt punând atît de multă presiune pe Dragnea și anunțând rituos că se pune mai întâi la dispoziția cetățenilor României și apoi la dispoziția bucureștenilor? Nu pun mâna în foc, dar cred că ceea ce face de fapt Gabriela Firea este pur și simplu o poziționare în prima linie, în prim plan, în prima poziție, în eventualitatea în care factorul extern îl elimină pe Liviu Dragnea.

Pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile vom construi un scenariu. Este evident că Gabriela Firea este profund nemulțumită de faptul că Liviu Dragnea nu numai că nu și-a îndeplinit angajamentele în interiorul partidului și în legislativ, privind susținerea marilor proiecte promovate de Firea în Consiliul General al Capitalei dar, în mod discret și pervers, s-a opus implementării acestora. A fost duplicitar. Primarului general i-a promis una și, în același timp, așa cum a explicat Firea miniștrilor și oamenilor cheie din Parlament, le-a cerut să o boicoteze. De ce ar fi procedat astfel? Pentru a rămâne indispensabil. Pentru a fi de neînlocuit. Pentru ca nu cumva altcineva, în speță Firea, să îi sufle în ceafă în competiția politică și la un moment dat să-i dea brânci și să-i ia locul. Dacă Firea ar fi un primar de mare succes, ea s-ar califica atât pentru conducerea partidului, cât și pentru cursa prezidențială. Unde ar fi mult mai periculoasă pentru Klaus Iohannis decât ar fi Dragnea. Numai că Dragnea vrea să rămână în frunte și să pună între el și rivalii săi din PSD o distanță cât mai mare. Și atunci soluția logică e una singură: să facă în așa fel încât Firea să eșueze. Dacă bucureștenii nu mai au încredere în ea, pierde partida. O pierde mai întâi la nivelul Capitalei, apoi în PSD și nu se mai poate califica pentru prezidențiale.

Am încheiat scenariul. O fac precizând că ultima declarație a Gabrielei Firea trimite la acest tip de rivalitate politică. La acest tip de confruntare. Și la un deznodământ care trebuie căutat undeva aproape de această logică. Conflictul dintre cei doi este deschis. Și este atât de puternic încât se joacă într-o logică de tip care pe care. Deci unul dintre cei doi își va rupe gâtul. Desigur, politic.