Ai auzit de Legea nr. 312/2015? Nu? Of! E celebra lege a rezoluției bancare, cea care reglementează bail-in-ul, adică salvarea băncii cu resurse interne, prin confiscarea depozitelor clienților. Să punem însă ghilimele la „celebră“, căci, după cum spune avocatul Gheorghe Piperea, legea a fost concepută pentru fi și a rămâne neînțeleasă de majoritatea românilor - „Se întinde pe 215 pagini format A4. Limbajul său, rezultat al unei traduceri deficitare din engleză, este de-o tehnicitate ridicată. E confuză, iar amalgamul de termeni pare utilizat ca să provoace teamă cititorilor, să-i facă să renunțe rapid la încercarea de-a înțelege. Ai sentimentul că legea e destinată unor inițiați, nu publicului plătitor de taxe și titular al depozitelor bancare în pericol“. Paradoxal, actul normativ nu își propune să salveze toate băncile, ci numai pe cele pe care BNR le-a declarat sistemice (zece în total). Cool! Mai mult, se zvonește că banca centrală ar pregăti un regulament care să permită scutirea unor bancheri de obligația constituirii rezervelor minime obligatorii (RMO), în ideea că banii ăștia sunt folosiți oricum pentru salvarea de la faliment. „Deși Banca Centrală Europeană cam strâmbă din nas, că nu-i chiar prudent să lași băncile să zburde pe praful ăsta, BNR insistă să le ajute. Să vedem cum va fi aplicat regulamentul - de acum încolo sau retroactiv? Interesant e că tuturor li se pare normal să ajute băncile-zombie, dar să ajuți un rob să iasă din lanțurile datoriei e hazard moral și risc sistemic sever“, conchide Piperea.