Despre filmul „Copilăria lui Icar\" am stat de vorbă, în luna ianuarie, la Festivalul de la Solheure - unde a avut loc premiera elveţiană a acestei coproducţii cu România - cu doi dintre tinerii cineaşti implicaţi: regizorul Alexandru Iordăchescu şi producătoarea Ruxandra Zenide, cunoscuta autoare a „Rynei\". În „Copilăria lui Icar\", rolul principal e deţinut nu de un actor cu o carieră foarte bogată, dar cu un nume parental ilustru şi o soartă tragică, Guillaume Depardieu.

Reporter: Aţi lucrat greu cu Guillaume?

Ruxandra Zenide: Nicidecum. Era foarte atent, foarte participativ la discuţii, iar la „Motor!\" reacţiona conform celor stabilite. Să nu uităm că am lucrat timp de un an la scenariu, proces la care şi el a contribuit cu sugestii importante.

Rep: Se simte că, invers decât de obicei, personajul se apropie tot mai mult de condiţia interpretului. Este tulburător acest tip de metamorfoză.

Alexandru Iordăchescu: Guillaume a modificat subiectul iniţial tocmai prin capacitatea sa de a ampreta un subiect care se rezumă iniţial la o problematică de biotehnologie. Guillaume era conştient de asocierea cu subiectul şi recunoaştem că nu ne aşteptam să fie atât de implicat şi să dea o expresie de la inimă fiecărui gest al personajului.

Rep.: Este, a fost, rolul vieţii lui.

A. I.: Personajul său, Jonathan Vogel, este foarte diferit de ceea ce era Guillaume în viaţa de zi cu zi. De aceea şi spuneam că, oricât ar părea de surprinzător, personajul său este unul de compoziţie. Era impresionant în tot, ca trăire, ca asumare a unui accident ce-l marcase.

Rep.: Piciorul fiind amputat, iar actorul depăşind condiţia aceasta atât de dificilă a unei mişcări cu o proteză de la genunchi... A fost greu să stopaţi efectul lacrimogen aprioric?

R. Z. Am căutat să nu dăm curs unei asemenea tentaţii. Pentru el era importantă dimensiunea de dincolo de faptul divers în sine. De aceea căuta să se exprime în registrul spiritual. Dincolo de integritatea fizică, era mereu preocupat de umanitatea personajului şi a mediului ştiinţific în formula lui de industrie a biotehnologiei.

Rep.: Mă gândesc că, totuşi, oricum am privi lucrurile, nu era chiar atât de simplu să poţi colabora cu un asemenea actor.

A. I.: Avea o personalitate extrem de puternică. Avea ideile lui. Discutam mult în afara cadrului. Apoi, ceea ce făcea era o lecţie de profesionalism. (va urma)