Cercetătorii de la Institutul Leibniz pentru Cercetare Troposferică din Leipzig, recomandă, în afara distanţării sociale şi a măştilor, să avem grijă ca umiditatea din încăperile în care stăm să fie de 40 – 60%.

Ei au ajuns la această concluzie pentru căatunci când persoanele infectate tuşesc, respiră sau vorbesc, elimină picături mai grele de apă care ajung repede la sol, lucru care se întâmplă de altfel în cazul nostru, al tuturor.

Alte picături mult mai mici pe care le elimină în procesul respiraţiei pot rămâne însă în aer minute în şir.
Dacă aerul este uscat cei din jur le pot absorbi foarte uşor prin mucoasa nazală.
Ce se întâmplă când aerul este umed?

DR. RADU CIORNEI, specialist în imunologie, microbiologie şi genetică moleculară declară pentru Mediafax:

Particulele infectante, aceste picături Pfluge care se produc în momentul în care vorbim, respirăm, strănutăm sau tuşim, aceste particule care sunt responsabile pentru infecţie, există posibilitatea de a acumula umiditate din aer, şi cu această umiditate din aer prezenţa lor în aer şi timpul cât pot fi infectante poate fi mai scurt.
Boala este în mare măsură cu transmitere aerogenă.
Odată ce virusul a căzut pe sol, el nu mai poate ajunge sub nicio formă în celulele din alveolele pulmonare, acolo unde se poate replica.
Şi dacă îl luăm de pe o suprafaţă, îl ingerăm, el ajunge cu mâncarea, cu modul de ingestie în stomac, unde este neutralizat instantaneu de către acidul gastric.