Deci, să presupunem că avem la dispoziţie acea engleză simplificată, fonetizată decent. Şi aici mă văd obligat să explic de ce am introdus ideea de decenţă: să luăm, de pildă, cuvântul "enough" (destul) care se pronunţă "inaf". După cum vedeţi, în afară de "N", niciuna dintre celelalte litere nu corespunde unui sunet. În schimb "inaf" ar putea fi scris până şi în rusă sau greacă şi, bine-nţeles, înţeles. De asemeni, dacă avem fonemul "f" căruia îi corespunde şi litera "f", de ce am mai folosi "ph" în "telephone"?

Aceasta, zic, ar fi o fonetizare decentă spre deosebire de acele tentative de modificare de tip rebusistic a cuvintelor, folosind cifre sau desene, cum am văzut şi pe la noi... Te "inimioară". Com "pară" PPN etc.

Presupuneam deci că dispunem de o engleză fonetizată, cu gramatica ei simplă (încă posibil de umblat pe la verbele neregulate) şi un vocabular fără pretenţii literaturizante.

Afectează această variantă simplificată de limbă engleză, bogăţia ei shakespeariană!? Istoria literaturii engleze? Limba dumnealor maternă? În niciun caz! Pentru că, haideţi să comentăm un pic acest termen de Limbă Maternă.

Limba maternă a englezului sau a turcului ori a românului este limba părinţilor, bunicilor şi stră-străbunicilor lor, este istoria neamului lor, a seminţiilor din care s-au format, a războaielor pe care le-au purtat, cuceritori sau cuceriţi, a zeilor la care s-au închinat şi religiilor în care îşi fac acum rugăciunea... Este limba poeţilor şi filozofilor neamului...

Limba maternă este o tapiserie în culorile dorurilor şi suferinţelor, a dragostei de moşie, a bucuriilor, eroismului şi sacrificiului din care s-a ţesut şi continuă să fie ţesute facerea şi prefacerile fiecărui neam. O tapiserie în care se împletesc fire colorate ale multor alte limbi ale căror cuvinte au fost prinse în ţesătură de-a lungul secolelor...

Strada englezească "street" vine din latinescul "via strata" de pe vremea când insula era şi ea o provincie romană; "fiancee" se alătură pe linie franceză lui "bride" din germană pentru noţiunea de "logodnică, mireasă" şi câte alte cuvinte nu au fost asimilate din limbile Hindi şi altele peste douăzeci de pe întinsul teritoriu al imperiului colonial britanic.

Ar putea vreodată limba şi literatura engleză să fie afectate negativ de folosirea de cât mai mulţi locuitori ai Terrei în activitatea comercială a variantei simplificate?

Mai degrabă, cei mai mulţi dintre cei care învaţă varianta de serviciu încă de mici, vor fi tentaţi să treacă la o etapă superioară de cunoaştere a limbii, odată cu dorinţa de împlinire a propriei personalităţi, cu ambiţia de afirmare, valorificându-şi talentul. Uneori, din păcate, mai degrabă în beneficiul altora decât a celor de accasă.

Buun! Va să zică, ne-am liniştit în privinţa solidităţii şi dezvoltării impetuoase a limbii engleze.

Să trecem însă la limba noastră maternă, la Limba Română, care nu are vocaţia expansiunii, nu e vorbită de ale sute de milioane şi chiar dacă în materie de răspândire suntem tari, pentru că o să găseşti câte un român chiar pe unde a înţărcat dracu' bălaia, stăm prost la densitatea pe km²...

Cum rămâne cu limba noastră !?

Aveţi idee de ce s-au împuţinat, în şcolile noastre orele de limba şi literatura română şi s-au transformat în ore de "comunicare"!? Aveţi idee de ce s-a scos din programa şcolară limba latină? De ce întâlnim persoane importante, în posturi înalte care stau prost cu gramatica?

Să fie un efect pervers al globalizării, imposibil de evitat sau este doar prostia noastră crasă, care scoate din casă vechile icoane afumate, pictate pe lemn şi le dă la schimb pentru unele din plastic, cu beculeţe colorate?