PSD este, de mai multă vreme, lovit în moalele capului. De un profund defetism. Legat de soarta prezidențialelor. În acest an, în premieră, starea de descurajare s-a extins. Atingând și celelalte categorii de pariuri electorale. Cel mai mare partid din România, cu aproape jumătate de milion de membri, nu mai are încredere în el. Și este dispus să se predea înainte de luptă.

Este adevărat. Sunt mulți ani de când PSD nu a mai învins la prezidențiale. De la Iliescu încoace, în ciuda faptului că este cel mai puternic partid politic din România, a fost mereu îngenuncheat. Fie la scor strâns, fie prin fraudă. Dar un lucru este cert. La Cotroceni nu a mai călcat picior de președinte PSD. Oare de ce? Cât de justificată este starea de descurajare care bântuie partidul?

Alegerile prezidențiale, afirmă sociologii, sunt extrem de personalizate. În calcule nu intră doar forța în sine a unui partid sub aspectul numeric sau al prizei electorale. Nici forța de mobilizare și nici disciplina nu ar juca un rol decisiv. Ci persoana aleasă. Aceiași analiști consideră că fiecare eșec din ultimii ani a fost cauzat de o alegere deficitară a candidatului.

A pierdut Adrian Năstase în luptă cu Traian Băsescu. La mustață. Dar a pierdut. Care era la acea dată profilul prezidențiabililor? Ambii erau șefi ai unor formațiuni politice. Cea mai importantă dintre ele era PSD. Adrian Năstase, un intelectual. Pur sânge. Traian Băsescu, un marinar. Pur sânge. Primul, cu un discurs elevat de om școlit, cu o solidă cultură, inclusiv politică. Cel de-al doilea, cu un limbaj rudimentar, grobian, brutal. Și comportamentul lor în campania electorală a fost extrem de diferit. Năstase a păcătuit prin aroganță, Băsescu, prin improvizație și vulgaritate. A câștigat Băsescu.

S-a spus atunci că a câștigat Dreapta. Reprezenta Băsescu Dreapta democratică? Dreapta europeană? În niciun caz.

A urmat o nouă rundă de alegeri, în care din nou Băsescu s-a înscris ca reprezentant al Dreptei. Cu același profil. Poate cu un plus de vulgaritate și violență. Și ceva mai arogant decât în urmă cu cinci ani. Iar contracandidatul său a fost din nou un reprezentant PSD. Mircea Geoană. Elegant. Distins. Cultivat. Lipsit de aroganță. Într-o asemenea măsură încât patriarhul PSD, Ion Iliescu, l-a etichetat drept „prostănac”. Românii au avut de ales între un șmecher lipsit de scrupule și un candidat distins și „prostănac”. A câștigat din nou Băsescu. Voturile care îi lipseau i-au fost servite prin fraudă. Și ce s-a spus atunci? Că românii votează la președinție cu Dreapta. A fost Băsescu în al doilea mandat un lider de Dreapta? Dar această teză s-a încetățenit.

Încă o rundă de alegeri prezidențiale, încă o luptă între așa-zisa Stângă și așa-zisa Dreaptă. Partida Ponta-Iohannis. Victor Ponta, pe val. La scurt timp după ce l-a împins peste bord pe Crin Antonescu. PSD a decis să meargă cu un reprezentant propriu. Din nou cu președintele celui mai mare partid. Și în același timp prim-ministru. Klaus Iohannis a intrat în competiție venind din urmă. Susținut de un partid proaspăt lăsat la vatră prin scoaterea sa de la guvernare. S-a spus din nou că se confruntă Dreapta cu Stânga. Stânga a învins în primul tur de alegeri cu 10 procente. Liderul PSD s-a așezat confortabil în fotoliu ronțăind popcorn, până când s-a produs al doilea tur de scrutin. A pierdut cu o diferență uriașă. Tot de 10%. În nici o lună, Iohannis a făcut, nefăcând nimic, nu mai puțin de 20 de procente. Lovitura pentru PSD a fost năucitoare. Abia atunci ideea că Stânga nu poate câștiga prezidențialele a devenit în capul pesediștilor literă de lege. Sau superstiție.

Urmează o nouă rundă. În condițiile în care, pentru prima dată, PSD nu mai pornește dintr-o poziție favorită. Dacă luăm în calcul rezultatul fraudat sau nu al europarlamentarelor. PSD nu a câștigat alegerile pentru președinție în ultimii ani, în condițiile în care oficial era favorit. Va reuși acum, pornind cu un mare handicap și cu o conducere scurtcircuitată? Și aruncând în luptă pentru prima dată o femeie? La trântă cu cel care a mai deținut un mandat? Defetiștii răspund la unison negativ. Doamna Dăncilă ar fi incapabilă să-l învingă pe Klaus Iohannis. Care trece drept candidat al Dreptei. Acest pesimism merge însă și mai departe. În premieră, PSD se teme că nu-și va putea împinge candidatul nici măcar în cel de-al doilea tur de scrutin. În tabăra cealaltă, este savurat triumfalismul. Candidatul PSD este privit ca un iepuraș electoral. Iar treaba asta este luată în serios. Atât de în serios încât voci din ce în ce mai autorizate consideră că, pentru o victorie lejeră, Iohannis nu are nimic altceva de făcut decât să ajute cumva PSD să-și treacă prezidențiabilul cu bine, pentru a-l umili pe iepuraș în runda finală. Din această pespectivă, defetismul din PSD a depășit orice limită. Și a îngenunchiat orice logică.