Economia românească este extrem de polarizată. Potrivit unei analize de specialitate, 50% dintre veniturile totale ale celor 500.000 de companii active sunt concentrate în doar 1.000 de firme mari, care joacă extrem de prudent în momentul de față - își facă curățenie în bilanțuri prin diminuarea datoriilor, își păstrează capitalizarea ridicată (circa 44%, mult peste media națională de 25%, care este, de altfel, cea mai mică din UE), amână investițiile, vând la pas din stocuri și trag tare să-și recupereze creanțele (pentru BIG-1.000, durata medie de încasare a unei facturi este de 66 zile în 2018, la circa jumătate față de media economiei, respectiv 115 zile). Polarizarea se menține de mai bine de zece ani, iar subdezvoltarea clasei antreprenoriale de mijloc nu-i un semn bun, avertizează analiștii, capacitatea economiei de-a rezista la șocuri fiind redusă.

BIG-1000 Jumătate dintre veniturile totale ale firmelor active în România este concentrată în cele mai mari 1.000 de companii, iar active sunt aproximativ 500.000 de companii, potrivit unei analize realizate de preşedintele Asociaţiei Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR), Iancu Guda. Conform documentului, numărul companiilor active din România este relativ constant, în pofida creşterii cumulate a PIB-ului real în ultimul deceniu cu aproximativ 32% - „Subdezvoltarea antreprenoriatului românesc este vizibilă şi prin prisma polarizării excesive a acestuia, în sensul concentrării veniturilor şi profiturilor în rândul companiilor mari. Ştiaţi că cele mai mari 1.000 de firme active în România concentrează aproximativ jumătate dintre veniturile raportate de toate companiile active? Eu recunosc că nu. Şi am aflat cu stupoare acest lucru când am analizat situaţiile financiare ale celor mai mari companii pentru 2018. Pentru a înţelege trendul, am calculat concentrarea veniturilor companiilor pentru fiecare an din ultimul deceniu. Rezultatul este şocant: în fiecare an, din 2008 până în 2018, se respectă aproape acelaşi rezultat, adică circa 1.000 de firme au 50% din veniturile totale“. Supraconcentrarea veniturilor în rândul companiilor de top reflectă subdezvoltarea păturii de mijloc, ceea ce duce la o capacitate redusă a sistemului economic de a absorbi şocurile externe propagate în timpul unor schimbări majore (modificări de taxe, recesiune, fluctuaţia şomajului, volatilitatea dobânzilor etc). Vulnerabilitatea economiei noastre este alimentată şi de un alt factor structural, respectiv dependenţa de consum a creşterii PIB. Iar dependenţa se observă clar în distribuţia celor mai mari 1.000 de companii active în România în funcţie de sectorul de activitate.

PRUDENȚĂ Plecând de la declaraţiile financiare depuse de BIG-1.000, Guda a calculat o serie de indicatori importanţi - „Companiile mari au scăzut semnificativ investiţiile în 2018. Ponderea activelor imobiliare (maşini, echipamente, construcţii, utilaje, investiţii financiare pe termen lung, licenţe, brevente, aplicaţii software etc) în totalul activelor a scăzut la doar 52%, minimul ultimului deceniu. Astfel, valoarea contabilă a activelor imobilizate a crescut cu 1,6% (cel mai slab ritm de creştere din ultimul deceniu), de la 238 miliarde lei în 2017 la 242 miliarde lei în 2018“. Guda susţine că este necesară o evoluţie mai echilibrată a creşterii economice pe principalele componente, iar accentul să fie pus pe politici care să majoreze PIB potenţial şi să îmbunătăţească utilizarea factorilor de producţie (accent pe creşterea investiţiilor și productivităţii şi implicarea forţei de muncă). Totodată, analiza relevă că marile firme încearcă să-şi ia banii din piaţă, prin depunerea tuturor eforturilor pentru eficientizarea politicilor de management al riscului de credit şi îmbunătăţirea colectării creanţelor. Astfel, chiar dacă durata medie de colectare a creanţelor a crescut în medie cu câteva zile în ultimii ani pentru cele mai mari 1000 de companii, ajungând la aproximativ 66 zile (în 2018), performanţa este net superioară mediei naţionale de aproape 115 zile.

INVESTIȚIILE, ÎN PAUZĂ Nu în ultimul rând, companiile mari se capitalizează prin reinvestirea profiturilor şi rambursarea creditelor la bănci şi furnizori; astfel, gradul mediu de capitalizare al celor mai mari 1000 de companii a rămas stabil în ultimii ani, fiind aproape de 44%. Nivelul este net superior mediei înregistrate la nivel naţional, respectiv doar 25%, companiile active în România fiind cele mai slab capitalizate din UE. „Sintetizând comportamentul financiar al celor mai mari 1.000 de companii active în România în 2018, constat o curăţenie a bilanţului prin diminuarea datoriilor, păstrarea capitalizării la un nivel ridicat, amânarea investiţiilor (şi realizarea celor strict necesar sau care sunt time sensitive, respectiv nu o să mai apară în viitor), încasarea rapidă a creanţelor, vânzarea mai lentă a stocurilor şi conservarea lichidităţii“, conchide Iancu Guda.