Conform ultimilor studii și analize efectuate la nivel european, Partidul Popular European va fi grupul politic care va avea cel mai mult de pierdut după alegerile europene din 26 mai 2019. Analiștii europeni mai pesimiști (ori poate doar realiști) cred că este foarte posibil ca, după 10 ani în care PPE-ul a avut cele mai multe mandate în Parlamentul European, hegemonia să îi fie întreruptă la alegerile europene din luna mai.

Cauzele identificate sunt multiple. Primul și cel mai important este rata însemnată de respingere a politicilor PPE, în special în Germania, unde după mai bine de 12 ani cu Angelei Merkel în funcția de cancelar, pe fondul afluxului de imigranți din anii trecuți și al sprijinului necondiționat acordat de Merkel acestei politici, populația germană s-a orientat spre susținerea partidului Alternativa pentru Germania, un grup politic radical ce s-a identificat și impus în „politica mare” tocmai prin mesajul anti migrație.

În acest context, la nivelul PPE sunt căutate soluții pentru ca după alegerile din mai, grupul politic european să nu piardă rolul de „solist” în Uniunea Europeană și, implicit, să nu piardă prima șansă la nominalizarea Președintelui Comisiei Europene.

În mod normal, dacă nu ești simpatizant al politicilor neoliberale, conform cărora marele capital este „ordonatorul societății”, iar societatea trebuie să se regleze în funcție de politicile corporatiste și nu de nevoile individului, pierderea majorității în politica europeană a PPE nu ar trebui să te intereseze. Ba chiar o poți privi cu simpatie și relaxare, pentru că paradigma politică europeană va fi alta, poate mult mai realistă și mai apropiată de nevoile cetățeanului.

Numai că, una din strategiile de menținere a puterii în Uniunea Europeană a popularilor europeni are la bază și planuri ce includ România.

Conștienți fiind că actualii membri din România ai Partidului Popular European, recte PNL și PMP, pot furniza după alegeri cel mult același număr de reprezentanți în fotoliile de europarlamentari, strategii politici ai PPE recomandă ca, după scrutin, grupul partidelor membre ale PPE ce provin din România să fie extins prin acceptarea alianței USR-PLUS. Strategii europeni speră ca grupul acestor partide create de „intelligence” să livreze în Parlamentul European minimum trei europarlamentari, ocupanți ai fotoliilor PPE. Este doar o altă formă a clasicei manevre de deturnare a votului. Dacă în 2015, cu excepția lui Norica Nicolai și a lui Renate Weber, PPE-ul a beneficiat de reprezentarea românească câștigată de PNL cu mesaj liberal, acum se speră ca voturile radicalilor #rezist să fie materializate în reprezentare europarlamentară, care să întărească erodatul PPE.

În această cheie ar trebui văzute și ultimele declarații ale lui Dacian Cioloș, care referindu-se la candidatura Codruței Kovesi pentru funcția de procuror european, spunea că va depune toate eforturile pentru susținerea europeană a candidaturii. Dacian Cioloș se bazează pe discuțiile și negocierile pe care le duce cu PPE, care sunt doritori de viitorii europarlamentari ai USR-PLUS.

Mai mult, privită această situație din perspectiva prezidențialelor din toamnă, va fi una care va influența chiar decisiv campania pentru prezidențiale și direcția în care PPE își va direcționa susținerea. În cazul în care alianța USR-PLUS va livra în grupul PPE minimum 3 europarlamentari, atunci, mai ales pe fondul scăderii din forța Angelei Merkel în cadrul PPE, cu sprijinul președintelui Emmanuel Macron, personaj care își consolidează poziția de lider informal la PPE, în detrimentul Angelei Merkel, Dacian Cioloș va convinge PPE-ul că el poate fi candidatul dreptei și nu Klaus Iohannis. Ori, măcar va convinge PPE-ul ca în schimbul rolului de „iepuraș electoral” pe care îl va juca în cursa electorală pentru Klaus Iohannis să i se acorde prima șansă la funcția de premier al României, după alegerile parlamentare din 2020.

Bine, vizavi de acest raționament e posibil să spuneți că, atât timp cât PNL-ul condus de Ludovic Orban e cel mai important partid din România în PPE și având în vedere că liberalii și-au declarat deja susținerea pentru Klaus Iohanis, or să obiecteze în cadrul Partidului Popular European. Corect, dar obiecțiunile lor nu vor conta, pentru că și liderii PPE știu că liberalii lui Orban sunt un partid „captiv” în cadrul formațiunii europene, ceea ce îi face „Yes Man-ii” perfecți, oricare ar fi planurile liderilor europeni de dreapta, chiar și acela de a-l abandona pe Klaus Iohannis pentru Dacian Cioloș, ori pe Ludovic Orban ca alternativă de premier, după alegerile din 2020.

PS: E important cine ne reprezintă la Bruxelles, indiferent de funcție!