În mentalitatea românească s-a încetăţenit ideea că orice lider de autoritate locală, fie el primar sau preşedinte de consiliu judeţean, trebuie să fie un fel de supererou care să le ştie şi să le facă pe toate în cel mai scurt timp. Toată lumea a folosit măcar o dată expresia „semnează ca primarul”, referindu-se la semnarea unui document fără a fi citit. Ceea ce puţini români ştiu este că, deşi au titluri de conducători, nici primarii şi nici preşedinţii consiliilor judeţene nu iau decizii după ureche. Într-adevăr, ei propun linia generală a proiectelor pe care vor să le pună în practică în mandatul lor, dar, până la implementarea acestora, proiectele trec prin mai multe birouri. Cu toate acestea, de cele mai multe ori, întreaga responsabilitate asupra hotărârilor le revine primarilor şi preşedinţilor de consiliu judeţean. Vicepremierul Liviu Dragnea consideră că responsabilitatea pentru neregulile din activitatea aparatului administrativ n-ar trebui să fie a liderilor, ci, în primul rând, a experţilor care au semnat documentele alături de aceştia: „Dacă funcţionarii publici care vin la serviciu au dat concurs pe anumite domenii de specialitate, atunci trebuie să îşi asume şi răspunderea. Dacă toate structurile din primărie spun că un act este în regulă, atunci de ce trebuie să răspundă primarul?”.

În calitate de ordonator de credite, liderul administraţiei semnează actele finale pentru acordarea fondurilor destinate proiectelor ce urmează a fi implementate. Însă, înainte de a se ajunge la această etapă, proiectele propuse de primar sunt alcătuite de experţii din cadrul instituţiei pe care o conduce, care întocmesc toate avizele necesare. Când documentaţia e completă, proiectul trebuie să fie votat în consiliul local pentru a fi implementat, după care se întoarce la ordonatorul de credite, care aprobă acordarea fondurilor necesare. În concluzie, un primar sau preşedinte de consiliu judeţean nu este singurul răspunzător pentru neregulile apărute în timpul activităţii sale.

ABSOLVIŢI DE RĂSPUNDERE În sistemul de justiţie, de exemplu, situaţia stă exact invers. Judecătorul ia deciziile, în deplină cunoştinţă de cauză, însă prea puţine sunt cazurile în care acesta răspunde în faţa legii pentru o hotărâre nedreaptă. Iar acest lucru pare cu atât mai grav cu cât, de cele mai multe ori, sunt în joc destinele şi vieţile unor oameni. Altfel spus, primarul poate răspunde penal pentru hotărârile altora, deşi nu are întotdeauna expertiza necesară, în timp ce judecătorii nu răspund pentru propriile lor hotărâri.