Brazilia a învins Europa

World Cup '94 a fost un mare succes de public, soccer-ul reuşind, pentru o lună, să rivalizeze cu football-ul local. Tricolorii s-au numărat printre eroii ediţiei americane. Au fost nopţi albe în România în iunie şi iulie 1994, cînd s-au scris cele mai frumoase pagini din istoria naţionalei. 3-1 cu Columbia, 1-4 cu Elveţia şi 1-0 cu SUA, în grupă, 3-2 cu Argentina, în optimi, 6-7 (0-0, 1-1, 2-2) cu Suedia, în sferturi. Gică Hagi a uimit lumea cu "bijuteriile" sale, contra Columbiei, cu acel gol ireal în poarta lui Cordoba şi pasele de manual spre "săgeata" Răducioiu, cu reuşita decisivă contra Argentinei. A fost şi momentul de graţie al lui Ilie Dumitrescu în duelul cu Batistuta, au fost speranţele retrezite de Răducioiu în sfertul contra Suediei. Dar au venit gafa lui Prunea, cadou pentru Andersson, şi penalty-urile, ca şi în 1990. Petrescu şi Belodedici au ratat în faţa lui Ravelli şi totul s-a sfîrşit. Dar a rămas imaginea unei superbe echipe, jucînd hora pe "Rose Bowl", în aplauzele suporterilor americani. Au rămas superlativele comentatorilor Eurosport, extaziaţi de "the genius" Hagi. Brazilia a meritat Cupa Mondială pentru excelentele evoluţii din grupă, pentru spectacolul oferit în meciul cu Olanda (3-2, în sferturi), asigurat de temutul tandem Romario - Bebeto. Dar, atunci cînd ar fi trebuit să încînte mai tare, n-a mai avut destulă forţă. Romario a lovit decisiv, 1-0 în semifinala cu Suedia, o echipă epuizată după "maratonul" cu România. E drept, i-a stat în faţă Italia, cu norocul incredibil al antrenorului său, Arrigo Sacchi. Aproape că se repeta povestea din 1982, cu Roberto Baggio jucînd rolul lui Rossi. Calificată greu, în dauna Nigeriei, Italia a "explodat" în sferturi, 2-1 cu Spania, şi a învins apoi clar Bulgaria, 2-1 în semifinale.

Finala s-a jucat la 17 iulie, pe stadionul "Rose Bowl" din Los Angeles, în prezenţa a 94.194 spectatori. La fluierul arbitrului maghiar Sandor Puhl s-au aliniat formaţiile - Brazilia: Taffarel - Jorginho (20 Cafu), Marcio Santos, Aldair, Branco - Dunga, Mazinho (106 Viola), Mauro Silva, Zinho - Bebeto, Romario; Italia: Pagliuca - Mussi (34 Apolloni), Baresi, Maldini, Benarrivo - Berti, Albertini, Dino Baggio (94 Evani), Donadoni - Roberto Baggio, Massaro. Prima finală decisă la penalty-uri a adus în prim plan un duel mult aşteptat: America de Sud sau Europa? Scorul victoriilor era 7-7, iar cel al titlurilor Brazilia - Italia, 3-3. Italia n-a putut rupe vraja invincibilităţii americane pe propriul continent, iar Brazilia a cucerit prima sa Cupă Mondială, după ce "confiscase" Cupa Jules Rimet. Massaro şi Viola au ratat ocaziile meciului, însă cele decisive, la penalty-uri le-au aparţinut lui Baresi, Massaro şi Robby Baggio. "Căpitanul" Carlos Dunga a semnat sentinţa şi tot el a ridicat primul trofeul deasupra capului. Golgeterii ediţiei, cu cîte şase reuşite, au fost bulgarul Stoicikov, care a scos din cursă Germania, deţinătoarea titlului la acea oră, şi fenomenul rus Salenko, care a marcat cinci goluri Camerunului! Finala mică s-a încheiat cu o victorie la scor în favoarea Suediei, 4-0 cu Bulgaria!