Judecătorii și procurorii, în majoritate, NU s-au opus modificării legilor Justiţiei!

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Scrisoare a celor mai importante asociații de magistrați, adresată miniştrilor de Justiţie din statele UE Judecătorii și procurorii, în majoritate, NU s-au opus modificării legilor Justiţiei! "Recomandările din ultimul raport MCV pleacă de la premise false"
Justiție 07 Februarie 2019 / 15:26 1538 accesări 1 comentariu
Cele trei asociaţii profesionale ale magistraţilor atrag atenţia că instanţele şi parchetele din România, în majoritate, NU s-au opus modificării legilor justiţiei, iar recomandările din ultimul raport MCV pleacă de la premise false

Cele trei asociaţii profesionale ale magistraţilor atrag atenţia că instanţele şi parchetele din România, în majoritate, NU s-au opus modificării legilor justiţiei, iar recomandările din ultimul raport MCV pleacă de la premise false

Asociaţia Magistraţilor din România (AMR), Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR) şi Asociaţia Procurorilor din România (APR) adresează o scrisoare deschisă miniştrilor de Justiţie şi de Interne din statele UE, prezenţi joi şi vineri la Bucureşti, la reuniunea Consiliului de Justitie şi Afaceri Interne (JAI). Cele trei asociaţii profesionale ale magistraţilor atrag atenţia că instanţele şi parchetele din România, în majoritate, NU s-au opus modificării legilor justiţiei, iar recomandările din ultimul raport MCV pleacă de la premise false.

Asociaţiile mai sus amintite solicită să nu se dea curs scrisorii semnate de Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor și Asociația Inițiativa pentru Justiție, care trimiseseră, miercuri, o scrisoare miniștrilor de Justiție din statele UE,în contextul reuniunii informale a Consiliului de Justitie şi Afaceri Interne la Bucureşti, în care se plâng de faptul că recomandările din raportul MCV, cu privire la modificările aduse legilor Justiţiei, nu ar fi fost respectate.

Redăm integral textul scrisorii semnate de preşedinţii AMR, UNJR şi APR:

SCRISOARE DESCHISĂ

către miniștrii de Justiție și ai Afacerilor Interne din statele membre UE

Asociația Magistraților din România (AMR), Uniunea Națională a Judecătorilor din România (UNJR) și Asociația Procurorilor din România (APR) reamintesc faptul că au avut în vedere, în mod constant, în acțiunile și luările lor de poziție publică, în dialogul cu celelalte puteri ale statului și în propunerile/observațiile pe care le-au făcut cu privire la modificările legislative, respectarea independenței justiției, ca pilon al statului de drept.

De asemenea, prin raportare la obligațiile ce îi revin Statului Român, în calitate de membru UE, AMR, UNJR și APR nu au afirmat niciodată că mecanismul de cooperare și verificare este doar facultativ sau că recomandările cuprinse în rapoartele întocmite în acest cadru nu ar avea efecte.

Dimpotrivă, AMR, UNJR și APR au subliniat, în repetate rânduri, că mecanismul de cooperare și verificare (MCV) privește în mod direct sistemul de justiție, recomandările trebuind să aibă ca scop consolidarea independenței justiției. Într-un asemenea context, aceste asociații profesionale ale judecătorilor și procurorilor au accentuat importanța acurateței premiselor pe care se fundamentează recomandările - în sine -, tocmai pentru că vizează sistemul și magistrații, deopotrivă, cu efecte importante asupra actului de justiție și, prin urmare, asupra cetățenilor.

În calitate de magistrați nu putem închide ochii la existența, în rapoartele MCV, în mod repetat, a unor afirmații eronate, nereale, în fapt și în drept, pe care s-au clădit unele dintre recomandări. Semnalarea acestor erori/nerealități nu înseamnă negarea caracterului MCV pentru Statul Român, în calitate de membru UE, ci, dimpotrivă, înseamnă necesitatea ca magistrații, sistemul de justiție, instituțiile și cetățenii să poată beneficia de recomandări având acuratețe, exactitate, rigurozitate.

În ultimii ani, asociațiile noastre profesionale au arătat public și argumentat faptul că modalitatea de culegere a datelor pentru întocmirea rapoartelor MCV a permis strecurarea unor erori/inexactități/afirmații trunchiate care nu pot face decât deservicii independenței justiției pentru că nu reflectă situația-premisă în mod corect.

Fără a face o prezentare exhaustivă la acest moment (deși putem, oricând, să detaliem fiecare aspect), vă aducem la cunoștință câteva dintre aceste aspecte pe care considerăm că este necesar să le cunoașteți, în interesul independenței justiției și al corectei îndepliniri a obligației de a da curs recomandărilor MCV:

i) Rapoartele MCV au privit, în mod majoritar, progresele din domeniul justiției, prin prisma luptei împotriva corupției și a acțiunilor preventive în materie de corupție, lăsând impresia greșită că acestor obiective – cărora nu li se poate nega importanța pentru societate – li s-ar subsuma întreaga sau cea mai mare parte a activității sistemului de justiție. În plus, locul și rolul instanțelor de judecată a fost aproape „uitat”. Atunci când s-au referit la combaterea corupției la nivel înalt, rapoartele MCV au avut în vedere DNA și, sporadic, ÎCCJ (în această ordine!), cu accent pe „independența sau eficacitatea DNA”. Curțile de apel au fost amintite pasager, cu trimitere la combaterea corupției la nivel înalt, iar când s-a vorbit despre combaterea corupției la toate nivelurile, rapoartele au ignorat, fără justificare, instanțele de judecată.

Excluderea referirilor la activitatea majorității instanțelor, esențiale în înfăptuirea progreselor din ultimii ani, dovedește o înțelegere deformată a fenomenului judiciar românesc. În aceste condiții, referirile timide, tangențiale la „volumul de muncă excesiv al instanțelor”, care continuă să „greveze asupra consecvenței hotărârilor judecătorești”, nu sunt de natură că contureze o imagine clară a realităților sistemului de justiție și nici să aprofundeze problemele acestui sistem.

ii) Rapoartele din 2017, 2018 nici măcar nu amintesc de „Memorandumul privind situația Justiției”, document programatic elaborat de asociațiile profesionale și adoptat de majoritatea covârșitoare a instanțelor (peste 80%), în septembrie 2016, prin care s-a solicitat respectarea independenței sistemului judiciar și implementarea unui număr de 17 măsuri, printre care garantarea şi respectarea statutului magistraților, independenței acestora, publicarea de către Comisia Europeană a metodologiei pe care o urmează în redactarea raportului privind MCV, a numelui experților consultați și a tuturor ONG-urilor și instituțiilor consultate cu privire la sistemul de justiție din România, precum și asigurarea unei transparențe depline în cooperarea instituțională cu serviciile de informații, respectarea strictă a cadrului legal și asigurarea unui control jurisdicțional și civil efectiv asupra activității acestora.

iii) În Raportul tehnic din noiembrie 2018 se afirmă că proiectele anterioare de modificare a Legilor Justiției (începând cu anul 2015) au fost abandonate, în cele din urmă, în favoarea noilor modificări care au beneficiat de un proces de adoptare accelerat în Parlament. Din compararea formei proiectului de modificare a Legilor Justiției (adică Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii), astfel cum a rezultat după finalizarea discuțiilor în Grupul de lucru de la Ministerul Justiției (aprilie 2016), cu forma proiectului, așa cum a fost votată în Comisia specială comună a Parlamentului (decembrie 2017), reiese cu claritate că proiectul anterior nu a fost abandonat, ci o serie dintre propunerile discutate/solicitate în anii 2015 și 2016 (cu privire la carierea, drepturile, statutul judecătorilor și procurorilor, la organizarea judiciară, la atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii, la organizarea și funcționarea acestuia, la procedura disciplinară) se regăsesc în forma din decembrie 2017.

iv) În Raportul MCV se arată că obligația ca magistrații să se abțină de la manifestarea sau exprimarea defăimătoare în raport cu celelalte puteri ale statului limitează libertatea de exprimare și de informare. Însă, așa cum a reținut Curtea Constituțională (Decizia nr. 45/30.01.2018), termenul „defăimător” înseamnă jignitor, disprețuitor, calomniator, insultător, denigrator. Or, în exercitarea atribuțiilor lor, judecătorii, procurorii și reprezentanții acestora trebuind să dea dovadă de conduită impecabilă - aceasta apreciindu-se și prin prisma modului de exprimare și raportare față de instituții, autorități, cetățeni. Independența judecătorului nu înseamnă libertatea absolută de exprimare sau manifestare după criterii arbitrare, ci cu respectarea obligației de rezervă, astfel cum rezultă din jurisprudența CEDO și a Curții Constituționale. Prin urmare, Curtea Constituțională a conchis că luările publice de poziţie pot fi ferme, însă, în acelaşi timp, trebuie să fie animate de un respect instituţional ce trebuie să caracterizeze activitatea oricărui funcţionar al statului.

v) Din verificarea textelor Legii nr. 304/2004, se poate constata că nu cuprinde riscul de a afecta chiar rolul CSM de apărare a judecătorilor și procurorilor împotriva unor declarații publice din partea altor organisme ale statului. Arătăm, în acest context, că în Lege sunt stabilite, în mod expres, dreptul, respectiv obligația CSM de a apăra, la cerere sau din oficiu, judecătorii și procurorii împotriva oricărui act de imixtiune în activitatea profesională sau în legătură cu aceasta, care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea, precum şi împotriva oricărui act care ar crea suspiciuni cu privire la acestea, fiind prevăzute și dreptul/obligația CSM de a apăra independenţa puterii judecătoreşti. Totodată, pentru a consolida dreptul judecătorilor și procurorilor de a fi apărați împotriva actelor care le-ar putea afecta independența, legiuitorul a stabilit, în mod distinct, posibilitatea acestora de a se adresa CSM, pentru a se dispune măsurile necesare, conform legii, fiind prevăzute și remediile pe care Consiliul le poate utiliza/dispune.

vi) Referitor la afirmația din Raportul tehnic MCV vizând eliminarea din statutul procurorilor a referinței anterioare la independența acestora, subliniem, în primul rând, că modalitatea de organizare ierarhică a Ministerului Public, de tipul celei instituite prin Constituție și Legea nr. 303/2004, constituie unul dintre cele 3 modele de organizare la nivel european, acceptate de Comisia de la Veneția, astfel cum rezultă din documentele acesteia. În al doilea rând, arătăm că independența procurorilor în exercitarea atribuțiilor se regăsește expres în Legile Justiției - fiind susținută cu ocazia dezbaterilor în Comisia specială comună, necesitatea prevederii independenței procurorilor în legea organică. În concret, independența procurorilor este prevăzută în 7 texte din Legile nr. 303/2004 și 304/2004.

vii) În Raportul tehnic MCV se arată că CSM a reușit să vorbească într-un singur glas în septembrie 2017, respingând modificările propuse ale legilor justiției, după consultarea tuturor instanțelor și parchetelor. Însă, această afirmație este contrazisă tocmai de Hotărârea Plenului CSM nr. 974/28.09.2017, prin care s-a avizat negativ Proiectul de modificare a Legilor Justiției, hotărârea fiind luată cu 10 voturi „pentru” un aviz negativ, existând, însă, și 8 voturi „pentru” acordarea unui aviz pozitiv (a se vedea „Ordinea de zi soluționată din data de 28 septembrie 2017”).

Referitor la vorbirea „într-un singur glas”, ca urmare a consultării tuturor instanțelor și parchetelor, s-a omis să se precizeze în Raportul tehnic că în România există 16 curți de apel, dintre care doar 6 apar în anexa la Hotărârea Plenului CSM nr. 974/2017 ca solicitând respingerea în bloc a propunerilor de modificare a Legilor Justiției, deci, celelalte 10 curți de apel, adică majoritatea, nu au solicitat o asemenea măsură. În România există 46 de tribunale, iar în anexă apar doar 21 ca solicitând respingerea în bloc a propunerilor de modificare a Legilor Justiției, deci, celelalte 25 de tribunale, adică majoritatea, nu au solicitat o asemenea măsură. De asemenea, Raportul tehnic MCV se limitează la o afirmație generală în privința celor două avize negative date de CSM, fără să prezinte situația prin prisma întregii activității a CSM în cadrul procesului legislativ. Dacă ar fi existat disponibilitatea de a face această analiză importantă, s-ar fi constatat că, deși a dat aviz negativ, CSM a avut, în mod efectiv, o poziție de „aviz pozitiv cu observații”.

În acest sens, relevantă este asumarea de către CSM a dialogului cu organul legislativ, prin participarea constantă la ședințele Comisiei speciale comune, prin expunerea punctului de vedere cu privire la fiecare dintre textele de lege dezbătute, prin formularea unei serii de propuneri/observații și – deosebit de important! – prin însușirea majorității acestora de către organul legislativ, în cadrul dezbaterilor din Comisia specială comună. În rapoartele întocmite după încheierea acestor dezbateri, CSM a fost menționat în peste 300 de locuri la „amendamente”, deci ca autor sau susținător al propunerilor de modificare și completare a Legilor Justiției, din care de peste 250 de ori la amendamente admise – cifre ce reprezintă un număr foarte mare de propuneri pe care CSM le-a făcut cu ocazia dezbaterilor. Mai mult decât atât, deși a dat „aviz negativ”, CSM a venit inclusiv cu propuneri nediscutate cu instanțele și parchetele.

viii) În privința afirmației din Raportul tehnic MCV potrivit căreia „justificarea aplicării unui tratament special în cazul magistraților în comparație cu alți funcționari publici nu a fost clarificată” –cu referire la Secția pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați -, subliniem că includerea magistraților în categoria „funcționarilor publici” dovedește o necunoaștere a principiilor generale ce guvernează organizarea judiciară în România, statutul judecătorilor și procurorilor, normele constituționale.

De asemenea, Raportul tehnic a ignorat realitatea Constituției și a Codului de procedură penală, prin care sunt instituite derogări multiple de la competența materială obișnuită a parchetelor și/sau instanțelor, având în vedere criteriul calității persoanei (în cazul deputaților și senatorilor, în cazul punerii sub acuzare a Președintelui României și în cazul miniștrilor, în cazul judecătorilor Curţii Constituţionale, membrilor CSM, judecătorilor ÎCCJ şi procurorilor de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în cazul judecătorilor de la judecătorii, tribunale, procurorilor de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, în cazul magistraţilor-asistenţi de la ÎCCJ, judecătorilor de la curţile de apel și Curtea Militară de Apel, precum şi procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, în cazul senatorilor, deputaţilor şi membrilor din România în Parlamentul European, membrilor Guvernului, membrilor Curţii de Conturi, preşedintelui Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, adjuncţilor Avocatului Poporului şi chestorilor, avocaţilor, notarilor publici, executorilor judecătoreşti, controlorilor financiari ai Curţii de Conturi, auditorilor publici externi).

Prin urmare, așa cum a subliniat Curtea Constituțională în Decizia nr. 33/23.01.2018, stabilirea unor reguli speciale de competenţă cu privire la o anumită categorie de persoane nu reprezintă un element de noutate în actualul cadru normativ procesual penal. Așadar, nici anterior modificărilor aduse Legilor Justiției, judecătorii și procurorii nu erau urmăriți penal și judecați după regulile comune de competență și, cu atât mai puțin, după regulile de competență aplicabile funcționarilor publici.

Mai mult, Raportul tehnic trece sub tăcere realitatea potrivit căreia o astfel de structură exista deja. În concret, prin Ordinul procurorului sef al Direcției Naționale Anticorupție nr. 10/31 ianuarie 2014 a fost înființat „Serviciul de combatere a corupției în justiție“, cu competenta de a investiga toate infracțiunile de corupție săvârșite de către judecători și procurori.

ix) Cu privire la informațiile cu titlu general și la lipsa unor concluzii pe baza situațiilor factuale, cuprinse sub titlul „Cooperarea dintre serviciile de informații și instituțiile judiciare”, arătăm, din nou, că acest subiect important pentru sistemul de justiție a format obiectul preocupărilor noastre din anul 2015, fiind formulate adrese, solicitări, scrisori deschise către CSM, CSAT, Președinția României, fiind date comunicate de presă, aceste probleme fiind cuprinse și în Memorandumul privind situația Justiției din 2016. Preocupările îndreptățite pentru lămurirea „cooperării” au fost sporite odată cu apariția în spațiul public a unor protocoale ce conțineau dispoziții fără bază legală și permiteau serviciilor de informații să îndeplinească atribuții dintre cele cu privire la care Curtea Constituțională a stabilit, prin Decizia nr. 51/2016, că nu aveau competența de a le îndeplini. În pofida acestor demersuri și a solicitărilor publice repetate pe care le-am adresat, pentru clarificarea acestor aspecte de o mare gravitate, nici în Raportul MCV din 2016, nici în cel din 2017 nu s-a abordat problema „acoperiților din justiție”, problema protocoalele încheiate de magistrați (ca reprezentanți ai parchetelor) cu serviciile secrete, despre influența vătămătoare asupra independenței justiției. Raportul tehnic din noiembrie 2017 tratează cu superficialitate acest subiect, cu atât mai mult cu cât a existat o amplă dezbatere publică pe această temă, precum și decizii ale Curții Constituționale care confirmă susținerile asociațiilor noastre profesionale.

x) Raportul tehnic MCV doar enunță în câteva rânduri problema modului în care au fost modificate textele privind răspunderea materială a magistraților, fără să formuleze o recomandare cu privire la acest aspect de o importanță vitală pentru independența justiției. Astfel cum am arătat de multe ori, „reconfigurarea” răspunderii materiale a judecătorilor și procurorilor într-un sens ce aduce atingere principiului independenţei judecătorului, privit ca atribut esenţial, necesar înfăptuirii actului de justiţie, nu poate avea decât efecte negative pentru sistemul de justiție și pentru cetățean.

xi) Succint, în legătură cu precizările privind numirea/revocarea procurorilor șefi și rolul ministrului Justiției în această procedură, răspunderea materială a magistraților, înființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, revocarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, stimularea pensionării anticipate coroborat cu perioada de formare a magistraților, articolele din Legile nr. 303/2004, nr. 304/2004 și nr. 317/2004 care reglementează aceste materii, au fost verificate de Curtea Constituțională în multiplele sesizări cu care a fost investită.

De asemenea, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 358/30.05.2018, în paragraful 17 a decis că: „în cadrul procedurii revocării procurorilor cu funcţii de conducere, rolul central, decizional în privinţa declanşării, revine ministrului Justiţiei, concluzie fundamentată pe dispoziţiile art. 132 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora activitatea procurorilor se desfăşoară sub autoritatea ministrului Justiţiei. Ministrul Justiţiei are obligaţia să îşi întemeieze legal şi să îşi argumenteze propunerea (...)

În fine, în privința cooperării în materie civilă și penală între statele membre ale Uniunii Europene, subliniem că realizarea și dezvoltarea acestei cooperări sunt privite cu maximă seriozitate în instanțe și parchete, dovadă fiind modalitatea de îndeplinire a procedurilor (a se vedea inclusiv utilizarea modalității de obținere a probelor pe care electronică, videoconferințeleetc.). De asemenea, prin raportare concretă la lucrările Reuniunii Anuale a Membrilor Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială (Bruxelles, 31 ianuarie - 2 februarie 2019), se poate conchide, în mod clar, că modificările Legilor Justiției nu afectează această cooperare.

În acest context, scrisoarea celor trei asociații profesionale, adresată ieri, 6 februarie 2019, Reuniunii Consiliului JAI, prin care se susține încălcarea principiului independenței justiției, conține afirmații cu care, prin raportare la argumentele obiective anterior expuse, nu putem fi de acord și nu ne reprezintă, așa încât solicităm Consiliului JAI să nu îi dea curs.

Asociația Magistraților din Romania,

prin președintele interimar, jud. dr. Andreea Ciucă

Uniunea Națională a Judecătorilor din România,

prin președinte, jud. Dana Gârbovan

Asociația Procurorilor din România,

prin președinte, proc. Elena Iordache

Loading...

1 comentariu

Andrei 17:38:12 / 07 Februarie 2019
Cata mizerie !

Era imposibil ca cele trei asociatii pesediste din justitie ( niste ONG- uri insignifiante de fapt ! ) sa nu reactioneze la pont de partea PSDragnea , acum cand sandramaua PSD-ALDE trosneste din toate incheieturile , de se aude pana la Bruxelles si Strasbourg ... Asta ne mai aduce cu picioarele pe pamant , si sa ne dumirim astfel , ca justitia din Romania mai este facuta si de asemenea oameni de teapa tovarasei Garbovan de la Bucuresti , care nu este prea departe ideologic de tovarasul Toader de la Iasi . Oameni cu niste aplecari politicianiste de clan deloc european ... Sa ne miram ca asemenea judecatori si procurori sunt avansati rapid si cu predilectie in sistemul de justitie romanesc ?

Răspunde | Raportează | | |-15

Adaugă comentariul tău





NOTĂ: Te rugăm să comentezi la subiect. Sunt interzise atacurile la persoană, limbajul vulgar sau tendenţios şi postarea materialelor publicitare. Încălcarea acestor norme va fi sancţionată cu ştergerea imediată a comentariului.

Ştiri recomandate

Pagina a fost generata in 0.1992 secunde