Puteți asista la KRYPTON Unplugged, în orașul Constanța! Vineri, 28 iunie, de la 21.00 la 23,00, clubul Constanta Rock 89 vă invită la un concert special. Meet and greet KRYPTON! Atenție, locurile sunt limitate, faceți rezervări.

Cine este Eugen Mihăescu Krypton

Sunt fondatorul unei trupe care a scris istorie și încă mai are multe de spus în cartea rockului autohton, iar Krypton a fost și va rămâne cel mai iubit „copil” al meu… După realizarea celor două albume de referință din patrimoniul nostru – „Fără Teamă” și opera „Lanțurile”, am intrat cu toții într-o vacanță binemeritată, vacanță gen „dolce far niente”... Era o perioadă bine meritată de relaxare (după atâtea ore și zile de concerte, studio, deplasări ) pentru noi, cei din trupă, dar greu de înțeles pentru cei din mass media și cum „gura lumii e slobodă”, se auzeau tot felul de verbe bolnave în piața noastră cea de toate zilele... Se vorbea de faptul că nu mai existam, că ne-am „spart”, că ne-am certat, că trufia și vedetismul ne-au schimbat în rău și ne-au îmbătat. Trăiam după un sindrom binecunoscut al „răspândacilor” vremurilor apuse, acela că dacă apăreai pe singurul post de televiziune (de atunci) ca artist și în alte conjuncturi, colaborări, concerte, imprimări etc., dincolo de „spațiul tău” recunoscut de vox populi, erai deja catalogat că trădător sau „spărgător de găști” ş.a.m.d. Percepția această săracă se datora și faptului că fanii, criticii din domeniul respectiv, mass-media (evident, o parte din ei) nu te puteau „dezlipi” de poziția, rolul și menirea ta ca membru al trupei-mamă, DOAR în contextul cunoscut (de ei) și numai acolo...

Mă reîntorc la această parte a vieții mele din Krypton, etapă în care Gabi „Guriță” Nicolau (solistul nostru vocal) încerca să debuteze pe un nou teritoriu, în lumea afacerii, dorind să-și creeze o casă de modă, Dragoș Docan (basistul trupei) colabora cu Aurelian Temișan și Gabi Cotabiţă, lucrând la albumele lor și chiar făcând parte din trupele acestor artiști, Sorin Voinea (keyboard) avea deja „cartea de muncă” la trupa Formula 5 (Mihai Pocorschi), iar eu eram solicitat de „artiști la modă” pentru compoziții, aranjamente orchestrale și apariții alături de ei (Laura Stoica Band).

Pe lângă toate acestea, adunăm idei ce aveau să-mi deschidă o „poartă” spre interiorul din mine, spre un nou spațiu al muzicii instrumentale. Atunci, m-am gândit că e timpul de „Guitaromania”… „Poate singurul album rock instrumental apărut în spațiul mioritic carpatin, după Marea Revoluție sau lovitură de stat, dar nu vorbim de politică acum...” Florian Pitiș (lansare album „Guitaromania” 1993). Eugen Mihăescu: Multe dintre ideile de baza ale discului s-au născut din studiile zilnice sau silnice... Din teme pe care le-am păstrat într-un alt folder, căci nu erau din „filmul Krypton” și, din ambiția generată de acel motto: „vreau și eu” să cant așa ca x ,y ,z și îi reamintesc aici pe cei care m-au influențat: Dan Andrei Aldea (căruia i-am și dedicat acest album), Tony Mac Alpine, Jason Becker, Marty Friedman, Peter Green, Steve Lukather, Neal Schon, Allan Holdsworth, George Lynch, Michael Schenker.

Aceste nume m-au marcat și mi-au dat un „pașaport” pentru un drum mai lung în cariera mea! Nu m-au impresionat niciodată „slalomiştii vitezomani”, doborâtori de recorduri în „speed-omania” execuțiilor, ci doar concepția unor partituri și tabloul creativ!

Eugen Mihăescu ne mai spune, într-un interviu pentru Metalfan:„Susțineți muzica bună și să dea Dumnezeu să ne mai vedem în viața asta... Tuturor de pe-aici, numai bine!“.