"Menajeria de sticlă", repetiţie generală la premieră?

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
T(h)alia subţire a teatrului "Menajeria de sticlă", repetiţie generală la premieră?
Monden 27 Aprilie 2015 / 00:00 6393 accesări 12 comentarii

M-am bucurat când am auzit că în urbea de la malul mării se montează un Tennessee Williams. Ultima "Menajerie de sticlă" am văzut-o la Bucureşti, la Teatrul Naţional, în regia Cătălinei Buzoianu. Nu mă înţelegeţi greşit, nu mă aşteptam la un spectacol ca acela... Dar ce ne-a întâmpinat pe scena Teatrului de Stat din Constanţa, sâmbătă seara, a depăşit orice aşteptări...

T. Williams este un autor instalat în spaţiul generos al expresionismului, combinând, în piesele sale, efecte cinematografice şi efecte teatrale, fiind unul dintre puţinii care păstrează şi obiceiul, atât de necesar, al didascaliilor (indicaţii date de autor actorilor şi\sau regizorului - n.r.). "Menajeria de sticlă" este microcosmosul artificial creat de autor, cu o simbolistică mereu duală, în care se află, într-un echilibru sensibil, cele două planuri, mental şi fizic. "Mânuite" cu acurateţe şi sensibilitate de actori, cele două planuri ar fi trebuit să se întâlnească, astfel creionând personajele atât de complexe din această "piesă a memoriei". Acest lucru nu s-a întâmplat însă pe scena constănţeană. Într-un spaţiu scenic aparent corect delimitat, (prea?) tânăra regizoare Diana Mititelu desfăşoară un spectacol liniar, fără construcţie, intrigă şi fără concept, ignorând şi didascaliile autorului. Dublarea a două dintre scene se face fără nicio justificare. Era firesc să se folosească ritmuri diferite pentru cele două scene, dar acest firesc ţine de bunul-simţ artistic şi nu de justificarea regizorală, inexistentă. Utilizarea luminilor a fost corectă, dar nu jocul de întuneric şi lumină sau evidenţierea, în conul reflectorului, a unuia sau altuia dintre actori au fost conexiunile lui T. Williams cu expresionismul. Muzica nu a avut nicio legătură cu atmosfera propusă de regizoare, ilustrată, în scenă, de un gramofon. Spaţiul teatral, delimitat de două uşi, este încălcat de personajul Tom, care aleargă prin spatele uşilor?? Să fie acela spaţiul mental? Greu de crezut. Tot Tom este şi cel care manevrează "masa amintirilor", de la care introduce publicul în convenţie. Părând că trebuie neapărat să-şi ocupe mâinile cu ceva, Tom aranjează pe masa-simbol nişte lucruri..., nu toate utilizate însă pe parcursul piesei. De ce a dorit regizoarea asta - este o altă întrebare fără răspuns.

Spectacolul se petrece, în mare parte, pe nişte scaune cu rotile, personajele plimbându-se de colo-colo şi căzând în capcanele evidente: Nina Udrescu (Amanda Wingfield) îşi prinde de mai multe ori rochia la rotiţă, iar Laura (Lana Moscaliuc) reuşeşte chiar să cadă cu buclucaşul scaun. Probabil, rotilele ar fi trebuit să sugereze trecerea fluidă dintr-un plan în altul... Cuvântul de ordine necesar ar fi, din nou, justificarea regizorală... N-a fost!

În plan actoricesc, în dinamica necesară a interpretării s-a regăsit Nina Udrescu, şi mai puţin restul. Amanda Wingfield, în interpretarea Ninei Udrescu, a fermecat prin tonalitatea, absolut specială, a vocii, prin fluiditatea şi stăpânirea sonorităţilor vocale şi a firescului interpretativ al experimentatei actriţe. Din păcate, acest firesc al umplerii spaţiului scenic intim nu s-a răsfrânt şi asupra colegilor de scenă. Marian Adochiţei a prestat neconvingător şi, dincolo de câteva probleme de dicţie, pe care un critic generos le-ar putea percepe şi prin prisma emoţiilor de la premieră, a ratat câteva intrări, vorbind peste sau luând-o înaintea Ninei Udrescu. O mai bună repetiţie a textului, căci nu se pune problema de uitare la vârsta lui, l-ar fi făcut să nu apeleze atât de des la ajutorul sufleorului, care s-a auzit din sală. Când aparatul din culise al teatrului interferează cu atenţia publicului, credibilitatea personajului are de suferit. Prestaţia îndelung aşteptatului Jim (Andrei Cantaragiu) nu a deranjat. A fost însă foarte... sonor. Poate o comunicare mai bună, pe timbru vocal cu celălalt personaj masculin, ar fi sunat mai bine în urechile publicului. Despre Laura nu putem spune decât atât: T. Williams nu a făcut o "Laura" cu un grad avansat de retard, ci dimpotrivă. Trăirea interioară a acestui personaj este cea mai puternică din toată piesa, pentru că este tăcută, sinceră, născută dintr-o luptă interioară ce o duce cel mai aproape de originile reale ale dramei. Expunerea Laurei la mediul exterior al microcosmosului creat de autor se face prin intermediul menajeriei de sticlă, o mască transparentă a unei interiorizări sensibile. Laura nu este definită prin prisma mamei şi a fratelui său, ci prin simbolistica centrală a menajeriei, intrinsecă acestui personaj, menajerie care este coloana vertebrală a acestei piese. În cazul nostru însă, regizoarea a pus-o pe Laura să stea mult pe scaun, ţinând în mână un inorog, fără să facă nimic, dar strâmbându-se din când în când. Când se ridica, era dată din mână în mână, de la frate la mamă şi invers, ca un manechin. Gesturile bruşte, uşor autiste nu au dus la reprezentarea, pentru public, a zbaterilor interioare ale acestui personaj, ci la concluzia sinceră a unui spectator: "biata fată, e retardată. Cum vor ăştia să o mărite?".   

Au rămas multe lucruri de adăugat, dar spaţiul editorial nu ne-o permite. În încheiere, o întrebare şi o sugestie. Întrebare: De ce a agăţat regizoarea sfeşnicul în... "lustră"? Sugerăm, din respect pentru publicul de la malul mării, plătitor de bilet, ca astfel de repetiţii generale cu lumini, costume şi bâlbe evidente să nu mai poarte numele de spectacole şi, cu atât mai grav, de premiere.

Loading...
Din aceeaşi secţiune Ale aceluiaşi autor Ştiri similare
Vezi mai multe ştiri

12 comentarii

un cunoscător 09:18:25 / 27 Aprilie 2015
vai de noi

Pe unde umblă teatrul din Constanţa? Diana Mititelu nu este regizoare!

Ten 10:44:52 / 27 Aprilie 2015
Menajeria de Moscaliuc

infiorator de penibil!in special,lana moscaliuc...o doamna de langa mine si a pus intrebarea legitima, fata asta a terminat actoria?nu e numai vina regizoarei,e si vina actorilor,puteau salva...o mentiune despre,nina udrescu,e singura care se salveaza de penibil.cat despre lana moscaliuc,cum poti sa iesi in fata publicului intr un mod atat de jenant,stupid si amatoricesc?un minim de bun simt te impiedica sa aduci asa ceva in luminile rampei.actorie de casa de cultura!si acolo gasim actrite mai bune...sa te scalambai ca proasta in autobuz si sa nu faci transmiti nimic,mai ales intr un personaj cheie...?nu e numai vina regizorului,e vina interpretului.o amatoarea de la cucuietii din deal,presta mai bine decat Moscaliuc...

Marinaru 11:09:10 / 27 Aprilie 2015
Actoru‘regizor

Ha,ha.Ai dreptate Ten,Menajeria de Moscaliuc‘.Cam asa e.De fapt pe langa interpretarea de doi bani,a semnat si 90 la suta din regie.Un sfat pt.teatru,nu mai puneti mai ales texte din astea mari cu actori din teatru sau de la iasi care semneaza regia pe afis sau nu,ca dna moscaliuc,pt ca iese f.cheap si isi baga colegii actori in rahat.Si teatrul!

un spectator 13:40:29 / 27 Aprilie 2015
rusine!

Am vazut si eu prostia.Fii mea de la gradinita juca mai bine,daca ii zicea cineva sa urce pe scena.Rusine.Cu asemenea interpretari ar trebui sa fim platiti sa mergem la teatru.

Andrei 14:54:29 / 27 Aprilie 2015
mai bine o bere

din riespect nu voi spune nimic despre Nina Udrescu.Cat despre ceilalti.....Pe Cantargiu l-am vazut in o piesa unde juca Cornul lunii-Visul unei nopti.....era foarte haios,aici praf Dar ceilalti erau mai praf in special fata handicapata.In loc sa plang am iesit afara ca nu mai puteam.......de ras.....

xxx 16:33:40 / 27 Aprilie 2015
xxx

oooooooooo

xxx 16:35:43 / 27 Aprilie 2015
xxx

era pregatit deja articolul........

un spectator avizat 20:29:49 / 27 Aprilie 2015
calutii de mare frustrati

Tanti Cristea, nici dvs nu sunteti teatrolog, asa ca a comenta legitimitatea regizorului mi se pare cel putin penibil. Invatati mai intai cum se scrie o cronica, urmati un curs de jurnalism teatral... Ca tot va plac "..." Desigur, dupa ce ani de zile ati incasat "decat" specacole de revista, cu glume grobiene si actori-mascarici, e greu sa receptati un spectacol altfel. Un spectacol de idee, un concept regizoral. Interesant cum vi se pare pertinent (daca nu stiti ce e aia "pertinent", va sugerez www.dexonline.ro ???) sa vedeti pe scena didascaliile. Ma intreb.... retoric, evident, in stilul manelisto-jurnalistic a la Fantasio.... cum ati vrea dvs sa "vedeti" didascaliile la un Pinter sau la un Ionesco sau chiar la un Beckett. Bine, ar insemna sa fi citit acesti autori. Sau macar sa fi vazut vreun spectacol dupa textele acestor dramaturgi. Dar da, sa ne balacim in amintirea epocii de aur, sa inotam in cliseele inspumate, precum "teatrul nu mai e ce-a fost", e normal, e firesc ca teatrul sa ramana prafuit, vestust, imbacsit in forme vechi, apartinand altor timpuri. Doamna "jurnalist", stimata doamna spectator chipurile avizat, v-as recomanda sa va dati un minut jos ochelarii impovarati de arta "mare" a monstrilor sacri, a marilor oameni de teatru, a covarsitoarelor valori pe care nu le mai percepem noi, idiotii de azi, si sa priviti o secunda lumea din jurul dvs. Oamenii. Cu relatii vii si, vorba dvs, autiste. Cu frici, frustrari, frane emotionale, blocaje interioare si angoase. Sa acceptati sa priviti in oglinda, sa va recunoasteti acolo si sa nu va mai ascundeti sub placuta masca a iluziei unei lumi apuse. Teatrul de pe scena e viu, reflecta realitatea zilelor noastre, de asta textele mari sunt mereu contemporane (va recomand "Shakespeare contemporanul nostru" de Jan Kott, poate va mai imbogatiti usor gandirea proletcultista) si de asta au existat, la vremea lor, un Ciulei, o Catalina Buzoianu, un Esrig, un Penciulescu. Au facut spectacole despre oamenii vremurilor lor. Si au avut si ei de ingurgitat pseudo-cronici obosite ale unor pretinse spectatoare avizate. Va recomand sa va rezolvati politele cu anumiti actori in afara spatiului editorial, este absolut neprofesionist si "autist", ca sa va citez. Va doresc o zi buna si la cat mai multe vizionari de spectacole. Poate, in timp, va veti mai rafina perceptia. Veti reusi sa veniti in sala, superba sala paraginita a Teatrului de Stat, fara preconceptii si basini sacre ale Thaliei "pangarite" de noua generatie.

take yankeul 01:32:15 / 28 Aprilie 2015
pt spectatorul avizat

Madam Cristea e doctor in teatru. punct. comentariul meu cat buturuga mica rastoarna placinta dvs. de comentariu

un cunoscător 08:25:55 / 28 Aprilie 2015
concluzie

Spectacolul e prost, regizorul este o actriţă de prin Cahul, Moldova, Teatrul din Constanţa abia mai respiră.

Fan Visul 16:31:36 / 28 Aprilie 2015
Teatru

Problema nu e ca spectacolul e prost sau ca regizoarea nu exista, problerma e ca s-au vazut toate hibele actorilor, inexpresivitatea, lipsa de masura, incapacitatea de a transmite.Cel mai bun spectacol, o adevarata sarbatoare este "Visul unei nopti de vara"in regia lui Marcel Top care a stiut sa puna in valoare toata trupa.

Dana 02:16:46 / 09 Mai 2015
ptr spectatorul avizat - nr. 8

Măi spectatorule avizat ”tanti Cristea” înainte de a fi doctor în teatru este teatrolog - critic de teatru și are o cultură teatrală serioasă. Fiind singura din Constanța avizată să facă acest lucru, cu competențe reale în domeniu, ar trebui să-i mulțumim că a scris și să o rugăm să o facă în continuare - poate se mișcă ceva în teatrul nostru, poate scapă și actorii noștri de plafonare, alcool, bârfe și fitze și se apucă serios de treabă. Actorii sunt sigură că se bucură pentru că în sfârșit s-a hotărât să scrie - e important pentru voi dragilor să realizați unde vă aflați!!! Doamna Cristea sper să avem o cronică abilitată măcar o dată pe lună - m-am săturat să bat drumul la București pentru a vedea un spectacol adevărat, îmi doresc o revenire a teatrului constănțean!!! Aștept o cronică și la Visul unei nopți de vară, nu neapărat pentru mine, ci pentru actori, regizor și spectatori. Spectatorul, dragă doamnă Cristea, trebuie format și dvs sunteți în măsură să o faceți, el - spectatorul - trebuie să devină pretențios, să oblige actorul și regizorul. Atât dvs cât și noi spectatorii avem obligația de a ridica nivelul cultural al orașului!!! Trebuie să preluăm o parte din fitzele și pretențiile actorilor și regizorilor, s-au adunat prea multe în zona aia, vorba Anetei Duduleanu - ”NUMAI FITZE ȘI PRETENȚII”!!! Cu bucuria că în sfârșit citesc o cronică adevărată vă doresc succes la scris!!! Mulțumim!!!

Adaugă comentariul tău





NOTĂ: Te rugăm să comentezi la subiect. Sunt interzise atacurile la persoană, limbajul vulgar sau tendenţios şi postarea materialelor publicitare. Încălcarea acestor norme va fi sancţionată cu ştergerea imediată a comentariului.

Pagina a fost generata in 0.1695 secunde