Un raport al CESE consideră că, având în vedere multitudinea obstacolelor juridice și tehnice existente în întreaga UE, niciun stat membru nu asigură accesul tuturor la procesul electoral.

La 20 martie, Comitetul Economic și Social European (CESE) a publicat un raport de informare care prezintă situația actuală în ceea ce privește dreptul persoanelor cu handicap de a vota la alegerile pentru Parlamentul European.

Raportul intitulat „Drepturile efective ale persoanelor cu handicap de a vota la alegerile pentru PE” indică faptul că, în pofida numeroaselor documente juridice cu caracter obligatoriu care protejează drepturile persoanelor cu handicap din UE, milioane dintre ele nu vor putea să voteze în această primăvară sau s-ar putea confrunta cu dificultăți în acest sens.

Autorul raportului, polonezul Krzysztof Pater a declarat că „acest raport prezintă o față urâtă a Europei, o realitate care este departe de așteptările noastre, de actele juridice internaționale de bază și de declarațiile politice.”

Referindu-se la campania electorală lansată recent de Parlamentul European și la sloganul său „De data aceasta, votez!”, dl Pater a afirmat: „Se pare că, pentru factorii de decizie și mass-media, singura problemă este cum să-i motiveze pe cetățenii UE să voteze. Și totuși, milioane de cetățeni cu handicap pot spune doar atât: încă o dată, nu voi putea vota din cauza barierelor tehnice care încă există în țara mea. Sau: încă o dată, conform legislației naționale a țării mele, nu am dreptul să votez.”

Potrivit raportului, milioane de votanți vor fi descurajați de barierele tehnice din secțiile de votare, care nu țin seama de nevoile legate de diversele tipuri de handicap.

În plus, raportul estimează că aproximativ 800.000 de cetățeni ai UE care suferă de p probleme de sănătate mintală sau de un handicap intelectual vor fi privați de dreptul de a vota din cauza normelor naționale în vigoare în 16 state membre, lucru pe care CESE îl consideră extrem de îngrijorător.

În nouă țări din UE, aceste persoane își pierd automat dreptul de vot dacă capacitatea lor juridică este redusă sau au un tutore desemnat. În șapte legislații naționale, capacitatea lor de a vota este evaluată individual fie de instanțe, fie de consiliile medicale.

Procedurile legate de revocarea dreptului de vot diferă în mod substanțial de la un stat membru la altul. În timp ce, în unele cazuri, ele au în vedere doar pacienții aflați într-o stare patologică gravă și nu pot interacționa cu alte persoane, în alte cazuri, mii de persoane trebuie să treacă printr-un process complicat, care uneori include un test general de cunoștințe cu întrebări de fizică sau de istorie (cum ar fi „Care este viteza luminii?” sau „Cine a fost Ecaterina cea Mare?”).

Și cifrele variază de la o țară la alta: în timp ce, în Portugalia, doar circa 100 de persoane nu își pot exercita dreptul de vot, în Germania și Polonia numărul lor se ridică la 82.000 și, respectiv, 90.000.

În ceea ce privește barierele tehnice, problema adaptării secțiilor de votare este tratată în mod foarte diferit de statele membre. Șase țări nu dispun de norme privind accesul persoanelor cu handicap la secțiile de votare. Și, deși unsprezece dintre acestea aplică principiul general potrivit căruia toate secțiile de votare trebuie să fie adaptate, în practică, această accesibilitate este înțeleasă într-un sens destul de restrâns.

„Autoritățile publice definesc adesea o secție de votare ca fiind accesibilă doar pentru că permite accesul unei persoane în scaun cu rotile, trecând cu vederea nevoile persoanelor cu numeroase alte tipuri de handicap. Marea majoritate a secțiilor de votare din UE nu sunt pe deplin adaptate la nevoile persoanelor cu diferite tipuri de handicap”, a declarat dl Pater.

În 18 state membre, alegătorii nevăzători nu au nicio posibilitate de a vota în mod independent. În opt state membre, nu există forme alternative de vot, cum ar fi votul prin corespondență, votul electronic sau votul cu urna mobilă. Acest lucru înseamnă că orice persoană care se află în imposibilitatea fizică de a ajunge la o secție de votare nu își va putea exercita dreptul la vot. În 12 țări, normele naționale nu permit unui alegător să schimbe secția de votare pentru una mai bine adaptată nevoilor sale dacă accesul la aceasta din urmă nu îi este asigurat în virtutea adresei de domiciliu.

În ciuda imaginii sumbre, raportul oferă totuși motive de speranță. Acesta enumeră 200 de exemple de bune practici și soluții pozitive care pot fi găsite în fiecare stat membru.

De exemplu, România le permite alegătorilor să facă un semn în dreptul numelui unui candidat cu ajutorul unei ștampile obținute de la comisia electorală. În Lituania, autoritățile furnizează o hartă online care identifică secțiile de votare cel mai bine adaptate alegătorilor cu mobilitate redusă. Toți cetățenii din Estonia pot vota prin mijloace electronice. Alegătorii din Danemarca au posibilitatea de a vota cu două zile până la trei săptămâni în avans, însecțiile de votare desemnate.

Raportul a fost elaborat pe baza sondajelor desfășurate în perioada 2016-2018 în toate statele membre ale UE, cu excepția Regatului Unit. Informațiile pe care le include au fost furnizate în cea mai mare parte de autoritățile publice responsabile cu procesul electoral și de ONG-urile care reprezintă sau sprijină persoanele cu handicap, dar și de deputați din Parlamentul European și de reprezentanți ai Forumului european al persoanelor cu handicap.