Miniștrii Agriculturii din Uniunea Europeană (UE) se reunesc, la 30-31 mai 2016, într-o ședință informală, pentru a discuta despre viitorul politicii agricole comune (PAC).

Reuniunea informală care se desfășoară la Amsterdam are ca temă "Alimentația viitorului — viitorul alimentației" și se axează pe provocările cu care se vor confrunta agricultura și politica agricolă comună după 2020.

Agricultura europeană se confruntă cu provocări majore, în contextul în care populația lumii va ajunge la 9 miliarde de locuitori în următorii 30 de ani și în condițiile în care această populație va avea nevoie de mâncare suficientă și, în același timp, sănătoasă. La rândul lor, consumatorii sunt din ce în ce mai critici cu privire la calitatea produselor, scrie site-ul președinției olandeze a UE, francais.eu2016.nl.

Pentru a face față acestor provocări și pentru a menține în același timp competitivitatea pe piața mondială, sectorul agricol va trebui să adopte moduri de producție inovatoare și durabile, se mai menționează pe site-ul Consiliului European, consilium.europa.eu.

Astfel, în cadrul reuniunii informale, miniștrii Agriculturii ai UE sunt așteptați, la 30 mai 2016, să viziteze expoziția "The STEC food" (alimente contaminate cu E.coli; STEC — "higa toxin-producing E. coli") din orașul olandez Eindhoven, urmând ca, la 31 mai, la Muzeul Marinei din Amsterdam, să aibă loc discuțiile pe tema viitorului PAC.

Una dintre întrebările cu privire la viitorul PAC la care își propun să găsească un răspuns miniștrii Agriculturii este dacă politica agricolă comună ar trebui extinsă și la o politică comună privind alimentația. Dacă răspunsul la această întrebare va fi afirmativ, atunci UE va trebui să identifice condițiile care ar trebui aplicate statelor membre, astfel încât să nu se încalce principiul subsidiarității, menționează site-ul Consiliului European, consilium.europa.eu.

O altă întrebare cu privire la viitorul PAC, pusă în discuție la întâlnirea informală, este dacă o parte substanțială din actualele fonduri alocate politicii agricole comune ar trebui direcționate către ICT (Information & Communication Technologies) cercetare și inovare. Nu în ultimul rând, miniștrii vor încerca să vadă dacă sustenabilitatea PAC ar putea crește printr-o mai mare focusare pe componenta sa ecologică, care a fost introdusă deja în 2013.

***

Miniștrii Agriculturii ai statelor membre se vor întruni în cadrul ședinței formale a Consiliul Agricultură și Pescuit al UE, la 27-28 iunie 2016. Anterioara reuniune formală a Consiliului a avut loc la 11 aprilie 2016 și a abordat tema crizei cărnii de porc, lactatelor și legumelor, cu care se confruntă UE din vara anului 2015.

Politica agricolă comună, una dintre cele mai vechi politici ale UE, lansată în 1962, este una dintre politicile de integrare ale Uniunii, care presupune că acest domeniu nu mai este gestionat exclusiv de către fiecare stat în parte, ci și de către UE.

Astfel, PAC s-a dezvoltat pe baza principiilor pieței unice (circulația fără restricții a produselor agricole în interiorul UE), preferinței comunitare (favorizarea consumului produselor originare din UE) și solidarității financiare (măsurile comune sunt finanțate dintr-un buget comun).

Agricultura și dezvoltarea durabilă este unul dintre cele mai bine finanțate domenii de la nivelul UE, bugetul alocat acestei politici în perioada 2014-2020 fiind de 362,8 miliarde de euro. Deși una dintre cele mai bine finanțate politici, ponderea cheltuielilor agricole în bugetul UE a scăzut mult, de la nivelul record de aproape 70% din bugetul Uniuni în anii '70, la 38% în prezent. Această evoluție reflectă atât extinderea celorlalte responsabilități ale UE, cât și faptul că reformele întreprinse au făcut posibilă realizarea de economii. Din 2004 și până azi, UE a primit în rândurile sale 13 noi state, fără ca aderarea acestora să implice și o creștere a fondurilor alocate agriculturii, potrivit europa.eu.

În noiembrie 2013, PAC a suferit un amplu proces de reformă, constând în principal în ajustarea treptată, până în 2020, a plăților directe acordate fermierilor, în distribuirea echilibrată a fondurilor în funcție de regiune și nu de stat, în introducerea eco-condiționalității, care presupune ca, pe lângă plata de bază, fiecare exploatație să primească o plată la hectar pentru respectarea anumitor practici agricole benefice pentru climă și mediu.