Negocieri de Bruxelles: România, fără reprezentanți în funcții europene

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Negocieri de Bruxelles: România, fără reprezentanți în funcții europene

Externe 04 Iulie 2019 / 12:02 3145 accesări
Ștefan Silviu Molnar

Ștefan Silviu Molnar

Discuțiile purtate în aceste zile la Bruxelles și Strasbourg par să fi exclus România și reprezentanții ei din funcțiile de conducere ale principalelor instituții ale Uniunii Europene, deși prin numărul de mandate alocate în Parlamentul European este a 7 a țară ca mărime, din totalul de 28.

Dacă în legislatura trecută România a deținut chiar două funcții de vicepreședinte al Parlamentului European (Ioan Mircea Pașcu și Adina Vălean), în noua legislatură, în afara fotoliilor ocupate în Parlamentul European și nominalizarea unui comisar european, reprezentanții României nu vor ocupa nicio funcție cheie.

Printre cauzele acestui eșec național putem enumera slaba noastră reprezentare în Consiliul European, unde Klaus Iohannis a făcut și de această dată jocul Angelei Merkel. Pe de altă parte, rezultatul alegerilor și modul de alocare a mandatelor în Parlamentul European, în grupurile politice, ar fi permis PNL, partid aflat la remorca lui Iohannis, ca alături de PMP și UDMR, să ceară pentru delegația României o funcție de vicepreședinte al Parlamentului European. Totuși Rareș Bogdan, Vasile Blaga și compania nu au făcut-o, probabil pentru a nu „supăra” conducerea germană a grupului PPE, care execută în parlament strategiile trasate de la Berlin. PSD-ul, cu o delegație națională înjumătățită practic, comparativ cu legislatura trecută, și cu un plan de „normalizare” a relațiilor cu grupul socialiștilor și democraților europeni, nu a reușit să impună un reprezentant pentru o funcție de conducere care să fie susținut de Alianța Socialiștilor și Democraților.

Delegația PNL din cadrul Partidului Popular European, deși ar fi avut un potențial major de impunere a unui reprezentant pentru o funcție de vice-președinte din cele 14 ale Parlamentului European, nu a făcut nimic. Precum elevii ascultători, europarlamentarii PNL s-au așezat în fotoliile rezervate și au votat propunerile agreate în cadrul grupului popularilor europeni, unde socotelile au fost făcute de reprezentanții Germaniei, Franței și Italiei. A fost aceeași poziție pe care a avut-o și Klaus Iohannis la discuțiile și negocierile din cadrul Consiliului European, unde a susținut poziția reprezentanților Germaniei care, practic, domină grupul popularilor europeni. M-aș fi așteptat măcar la luări de poziție și argumente din partea noii stele a popularilor români, vocalul Rareș Bogdan ori măcar de la argumente, în susținerea unui candidat român pentru conducerea Parlamentului European, de la experimentatul Traian Băsescu. Nimic, nicio mișcare în frontul popular, semn că odată aleși, aleșii noștri au propria agendă ori una de grup, ambele mult mai importante decât reprezentarea cetățeanului care le-a încredințat votul.

Și am ajuns și la USR, care, printr-un aport substanțial, a contribuit ferm la consolidarea și afirmarea noului grup politic Renew dominat de francezi și de poziția politică a lui Emmanuel Macron , ca al treilea grup din Parlamentul European. De altfel, meritul reprezentanților USR a fost recunoscut de grup, prin votarea lui Dacian Cioloș în funcția de șef al grupului politic nou înființat. Cu toate acestea, reprezentanții USR s-au mulțumit cu iluzoria funcție de șef de grup politic și nu au ridicat pretenții la o funcție în conducerea Parlamentului European, probabil pentru a nu strica socotelile francezilor. De la USR m-aș fi așteptat și la un protest la fel de vocal ca cele cu care ne-a obișnuit în Parlamentul României vizavi de linia sa politică „fără penali în funcții publice”, care ar fi trebuit să se transforme în „fără penali în funcții publice europene”. Și aveau și motivul. Propunerile Consiliului European pentru șefia Comisiei Europene, în persoana lui Ursula von der Leyen și propunerea pentru șefia Băncii Central Europene, Christine Lagarde.

În 2015 Ursula von der Leyen a fost dovedită că și-a plagiat teza de doctorat. O serie de profesori universitari au făcut dovada faptului că mai bine de jumătate din teza sa de doctorat (susținut la 58 de ani) era plagiată! Tot din 2015, Ursula von der Leyen face obiectul unei anchete în Parlamentul german pentru acordarea preferențială (în mandatul său de ministru al Apărării, a unor contracte în valoare de sute de milioane de euro. Christine Lagarde, propunerea pentru conducerea Băncii Central Europene este din 2013 suspectă într-un dosar de corupție instrumentat de procuratura franceză cu privire la o plata de 285 milioane de euro de la buget, în perioada în care ocupa funcția de ministru al Finanțelor. Investigația vizează modul în care Lagarde a gestionat, în 2008, din poziția de ministru al Finanțelor, o plata compensatorie de 285 milioane euro de la bugetul de stat către influentul om de afaceri Bernard Tapie, susținător al fostului președinte Nicolas Sarkozy.

Din acestă perspectivă, pentru consecvența mesajului politic, m-aș fi așteptat ca reprezentanții USR să aibă ceva de comentat cu privire la nominalizările din Consiliul European ori măcar să fie împotrivă la votul din Parlamentul European, ce va fi dat pentru validarea celor două doamne.

Știu, sunt idealist când spun că USR va vota împotriva numirii celor două doamne. Va vota pentru, că doar aceasta e tocmeala europeană. Europarlamentarii USR se vor comporta precum Dacian Cioloș la prima intervenție în Parlamentul European. Cu un discurs fără cap și fără coadă, împănat cu vorbe precum „cetățeanul european”, „reprezentarea lui” și altele asemenea, dar eludând fondul problemei - acela că actualele funcții europene de conducere sunt rezultatul tocmelii la sânge dintre Macron și Merkel a căror suveică a fost încurcată doar de reprezentanții grupului de la Visegrad (Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia) dar și de Italia. Pentru noi, românii, Klaus Iohannis nu s-a tocmit în Consiliul European. Doar pare că i se promisese de către Angela Merkel că va fi propunerea pentru funcția de președinte al Consiliului European. Aceasta pare a fi și noima intervenției sale, prin care cerea liderilor europeni să nu adâncească prăpastia dintre est și vest și să propună pentru o funcție importantă un reprezentant din estul Europei. Părea să spună: Adică pe mine! Pentru funcția de Președinte al Consiliului European! Dar ghinion. Tocmai ce a fost sacrificat de Angela Merkel pentru buna înțelegere dintre Franța și Germania.



12