După ce au protestat pe 9 mai alături de toate sindicatele afiliate la CNSLR "Frăţia", peste 100 de delegaţi ai Federaţiei Sindicatelor Libere din Industria Lemnului (FSLIL) au participat la Eforie Nord, la lucrările Conferinţei Naţionale. Pe parcursul manifestării care are ca scop principal alegerea structurii de conducere a organizaţiei, liderii FSLIL au prezentat rezultatele activităţii din ultimii patru ani, pe ordinea de zi figurînd lupta pentru apărarea drepturilor sindicale, monitorizarea procesului de privatizare în industria lemnului şi negocierea contractelor de muncă pentru salariaţii din domeniu. În acelaşi timp, delegaţii au apreciat că deşi au dat termen Executivului în vederea rezolvării doleanţelor, guvernanţii trebuie să se concentreze pe promovarea actelor normative care să oprească "devalizarea legalizată care s-a abătut asupra pădurilor româneşti". Preşedintele FSLIL, Vasile Bădică a declarat că acest lucru se poate realiza doar prin implicarea în reglementarea activităţilor de exploatare a fondurilor forestiere, controlul preţului lemnelor şi interzicerea exportului ilegal de buşteni. Sindicaliştii au arătat că politica actualilor guvernanţi de întăririe a monedei naţionale, combinată cu majorarea preţului la utilităţi şi impunerea altor taxe pe spinarea agenţilor economici, au dus la cea mai neagră perioadă din istoria industriei lemnului. "Aprofundarea crizei din domeniu este un atentat la adresa locurilor de muncă a sute de mii de salariaţi, care au ajuns să îngroaşe rîndurile şomerilor. În ultimii trei ani, au fost disponibilizaţi peste 31.000 de angajaţi", a declarat Vasile Bădică.

Firme falimentare şi muncitori care trăiesc în mizerie

Cu toate că diverse firme străine exportă nestingherite buşteni şi cherestea, iar piaţa românească este plină cu mobilă din străinătate, multe firme autohtone au ajuns în pragul falimentului. Dacă la începutul anilor '90 în industria lemnului lucrau peste 360.000 de salariaţi, în prezent, cele 9.100 de societăţi comerciale grupează doar 160.000 de muncitori. Panta descendentă pe care a intrat economia naţională a avut repercusiuni şi asupra cîştigurilor salariale ale muncitorilor, adîncind tot mai mult starea de sărăcie a acestei categorii profesionale. Imediat după Revoluţie, cîştigurile salariale nete în sectorul forestier au ajuns la nivelul de 170 de dolari şi cu toate că inflaţia a crescut gradual, cei mai mulţi muncitori au ajuns să trăiască de pe o zi pe alta. Mai mult decît atît, de la exploatarea a 22 de milioane mc de masă lemnoasă în 1990, activitatea industriei de cherestea s-a redus la jumătate. Astfel, ţara noastră a ajuns doar un exportator de materii prime, în vreme ce românii cumpără mobilă din ţări ale Uniunii Europene, la preţuri exorbitante. În acelaşi timp, activitatea de exploatare se desfăşoară chiar şi cu muncitori de 75 de ani, fapt care a făcut ca sectorul forestier să deţină un trist record al accidentelor de muncă mortale. "Această situaţie este determinată de lăcomia angajatorilor care, în goana lor după cîştiguri imediate, încalcă toate normele de sănătate şi securitate în muncă. În ultimii cinci ani, 307 persoane au murit, 35 s-au ales cu grade de invaliditate astfel încît, industria lemnului poate fi comparată cu o adevărată fabrică a morţii", a încheiat Bădică.