Sunt siderat de modul oribil în care, în pofida oricărei logici politice, a bunului simț social, a principiilor democratice, politicienii PNL încearcă să îi găsească scuze penibile lui Augustin Lazăr, după ce a ieșit la iveală faptul că, în calitate de procuror al sistemului comunist, acesta a fost șeful comisiei de eliberări condiționate de la penitenciarul Aiud. Poate fi perfect adevărată afirmația conform căreia, în calitate de „Dumnezeu” al comisiei de eliberări condiționate, Augustin Lazăr nu a dat o palmă în viața lui unui deținut.

Faptul că, probabil, de cele mai multe ori la ordin și mai puțin din propria voință, Augustin Lazăr a fost un instrument al sistemului, cu misiunea clară de a reduce la tăcere, prin privațiune de libertate, bătăi crunte și umilire morală, pe cei care nu erau de acord cu sistemul, și tot îl face cel puțin complice al torționarilor, al sistemului represiv care înainte de 1989 avea un singur scop, acela al suprimării fizice ori morale a acelora care se opuneau sistemului.

Ca șef al comisiei de eliberări condiționate dintr-un iad precum era penitenciarul Aiud, deci cu o asemenea funcție „de răspundere”, nici măcar nu trebuie demonstrat faptul că Augustin Lazăr era parte a sistemului opresiv.

Pentru cei care mai știu ceva despre modul în care funcționa dictatura comunistă, e la mintea cocoșului că lupul trimis paznic la oi într-un asemenea lagăr trebuia să fie o persoană obedientă, de încredere, atașată valorilor totalitare ale epocii, un personaj care nu se sfia „să se murdărească puțin” atât moral cât și profesional pentru înlăturarea dușmanilor politici. Sistemul nu putea încredința funcția de șef al comisiei de eliberări condiționate, care decidea dacă inamicul politic al sistemului era ori nu era eliberat, exterminat ori nu, unui om cu conștiință profesională. Da, poți spune fără tăgadă. Augustin Lazăr a fost cel puțin complicele torționarilor.

În altă ordine de idei, până la fuziunea cu PDL, cu urmașii aparenți ai sistemului pus la punct de Traian Băsescu, liberalii au fost recunoscuți ca principalii militanți din societatea românească pentru scoaterea din viața publică a celor care au slujit și au contribuit, inclusiv prin acte de violență și teroare, la propășirea fostului regim. Și de multe ori au pierdut cu această atitudine intransigentă. Dar au rămas verticali și consecvenți cu principiile enunțate.

În acest context, să vii tu, Ludovic Orban, cu toată camarilla care se ascunde în spatele etichetei de „liberal”, și să îl aperi pe „tovarășul” Lazăr, șeful comisiei de eliberări condiționate de la Penitenciarul Aiud, înseamnă să întinezi eticheta de liberal, etichetă pe care de fapt ți-ai însușit-o abuziv, căci în spatele ei nu se ascunde decât politica rapace a membrilor fostului partid al lui Traian Băsescu și al popularilor europeni. Chiar l-am văzut aseară pe Ludovic Orban vorbind despre faptul că Augustin Lazăr e nevinovat, că a fost și el un fel de victimă a vremurilor trecute?! O „victimă” a vremurilor trecute, când de semnătura și pixul lui atârnau ani grei de temniță ori libertatea pentru cei care au avut curajul să vorbească împotriva sistemului comunist. Radu Câmpenu ori Mircea Ionescu Quintus se răsucesc în mormânt văzând, azi, pretinșii urmași ai politicilor liberale încearcă să spele cadavrul politic al unuia care dintr-o simplă mișcare de condei prelungea detenția și supliciile la care erau supuși foștii camarazi sacrificați în Epoca de Aur pe idealurile unei societăți democratice.

Dar și acum, ca și în trecut, oportunismul pedeliștilor ascunși sub titulatura de „liberali” acționează tenace, chiar călcând pe victimele morale și cadavrele Aiudului!