Te-ai fi așteptat ca, odată cu lansarea listelor de candidați pentru alegerile europarlamentare, o parte a dezbaterii publice să fie direcționată spre prioritățile României în Uniunea Europeană pentru viitorii 5 ani, care constituie următoarea legislatură europeană. Din păcate, nu pot să nu remarc derizoriul în care este aruncat subiectul european și modul cum este acesta reflectat în mass media.

Inadecvat și impropriu pentru o întâlnire de lansare a unor candidați pentru alegerile europene, Ludovic Orban a declarat, la Cluj-Napoca, la întâlnirea regională nord - vest a PNL, că participanții la petrecerea de nuntă a Liei Olguța Vasilescu și a lui Claudiu Manda i-au sfidat pe toți românii care cred în Dumnezeu, care respectă tradiția Bisericii și care țin în această perioadă postul Paștelui.

Dincolo de faptul că dacă te apuci să vorbești despre o nuntă la o lansare de candidați pentru Parlamentul European este un fel de încercare de sincronizare a discursului cu subiecte de tip tabloid, însuși faptul că vorbești despre „păgâni” e un semnal prost, e un termen ce nu își găsește locul în Europa secolului al XXI-lea, ci mai degrabă în cea a secolului al XVI-lea, o noțiune demnă de mercenarii polonezi, celebrii Husari Înaripați, cu care Ludovic Oban își compara candidații acum vreo două săptămâni.

Conform fundamentelor teoretice principiale ale construcției Uniunii Europene, una dintre valorile protejate este diversitatea, o noțiune care include, foarte concret și serios, libertatea religioasă, inclusiv dreptul de a crede ori nu, inclusiv dreptul de a încălca anumite precepte și canoane religioase. Mă așteptam ca Orban să vorbească la acea lansare de candidați despre principiile care vor guverna activitatea viitorilor aleși în Parlamentul European dar și în celelalte instituții europene. Mă așteptam să vorbească despre beneficiile pe care le-ar avea această națiune grație unor reprezentanți la Bruxelles arondați grupului PPE (dacă or exista beneficii) sau despre modul în care își propun viitorii europarlamentari peneliști să răspundă marilor provocări europene.

Astfel de subiecte nu au existat la lansarea penelistă, în schimb Ludovic Orban ne-a avertizat că „păgânii” au făcut nuntă în post. Ar fi interesant care e opinia lui Orban și a PNL despre celelalte 15 religii și culte religioase recunoscute în Uniunea Europeană și cum văd el și candidații PNL acțiunile acestora în raport cu credința ortodoxă. Ori cum văd peneliștii acțiunile din Postul Mare ale ateilor? Oare toți aceștia sunt eretici? Demni de a fi puși, eventual, pe rug?

Al doilea subiect politic care virusează la propriu dezbaterea pe chestiuni europene este acela al referendumului convocat de Klaus Iohannis pe teme de justiție (?!), chiar în ziua alegerilor europarlamentare. Un referendum căruia încă nu i s-a definit scopul și întrebarea, dar i s-a promis „lărgirea ariei”?! Un referendum care încalcă intenționat recomandările Comisiei de la Veneția, ori recomandările altor instituții europene, care nu doresc „poluarea” dezbaterii europene cu alte subiecte ce țin de politica internă ori cu non-subiecte, cum pare să fie și tema referendumului.

Astfel, în loc ca societatea românească și media să se concentreze pe teme cu adevărat europene și pe dezbateri despre modul în care își propun candidații să se poziționeze în apărarea și promovarea intereselor românești în cadrul Uniunii Europene, discutăm despre „lărgirea ariei referendumului”, despre nimic, despre cine și cum va boicota ori nu referendumul prezidențial. Acum vreo două luni activitatea din Parlamentul European și Uniunea Europeană era mult mai bine reflectată decât în acest moment, în care cunoaștem candidații la cele 33 de fotolii rezervate delegației României în Parlamentul European. Ce știm despre viitoarele poziții și activități ce urmează a fi întreprinse în Parlamentul European de Carmen Avram, Rareș Bogdan ori Dacian Cioloș? Mai nimic, căci virusul numit referendum îi împinge mai mult să vorbească pro ori contra exercițiului de imagine pe care încearcă penibil să îl facă în aceste zile Klaus Iohannis. Singurii ce pot fi oarecum evaluați și asta prin prisma activității lor anterioare, sunt locomotiva listei ALDE Norica Nicolai, poate Rovana Plumb, care a mai ocupat funcția de europarlamentar și care este preferată pentru viitoarea funcție de comisar european și poate Adina Vălean. În rest? Care e proiectul politic al „eligibililor”? Cine sunt mulți dintre ei? Ce îi recomandă pentru aceste fotolii, în afară de „voce și talent” plus susținerea partidelor care i-au pus pe listă? Dar toate aceste discuții nu au loc pe agenda publică pentru că tema referendumului și valul de penibil care vine de la Cotroceni pe această chestiune ține ocupată dezbaterea cu lărgirea ariei nimicului.