Statutul constituţional al preşedintelui şi al primului ministru îi obligă să îşi aleagă forme adecvate de exprimare, astfel încît criticile pe care le fac la adresa unor puteri ale statului să nu fie considerate elemente ce ar putea genera conflicte juridice. Cu toate că starea tensionată dintre autoritatea publică şi autoritatea judecătorească nu a generat un conflict juridic de natură constituţională, totuşi, Curtea Constituţională consideră că este "reală susţinerea preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), referitoare la faptul că şeful statului şi premierul, în repetate rînduri, au criticat unele aspecte ale activităţii de înfăptuire a justiţiei". "Nu se poate reţine însă că a fost vizată activitatea judecătorească, în ansamblu, ca una dintre puterile statului, ci că au fost vizate doar unele dintre instanţele judecătoreşti, ori unii dintre judecători, ca reprezentanţi ai acestei puteri", se arată în motivarea deciziei Curţii Constituţionale (CC), din 26 mai 2006, făcută publică ieri. Curtea Constituţională a fost sesizată, în 4 aprilie, de preşedintele CSM, cu o cerere de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre autoritatea judecătorească, pe de o parte, şi şeful statului şi premierul, pe de altă parte. În cuprinsul cererii se arăta că "preşedintele României a făcut, în repetate rînduri, afirmaţii generalizatoare la adresa justiţiei şi a magistraţilor, în general, referindu-se la incompetenţă, independenţa faţă de lege şi un înalt grad de corupţie". Totodată, s-a apreciat că acest conflict juridic de natură constituţională nu rezidă "în existenţa acestor declaraţii grave, ci în efectele lor juridice, fiindcă ele constituie factori de natură să genereze un dezechilibru între puterile statului şi chiar un blocaj instituţional". Între timp, Curtea a stabilit că nu există elemente concrete din care să rezulte că starea conflictuală, verbală dintre preşedintele României şi autoritarea judecătorească ar fi produs efecte juridice de natură să conducă la un blocaj instituţional ori să împiedice exercitarea prerogativelor constituţionale ale vreunei autorităţi publice. În finalul motivaţiei, Curtea subliniază că libertatea de exprimare şi de critică este indispensabilă democraţiei constituţionale, însă ea trebuie să fie respectuoasă, chiar şi atunci cînd exprimă o atitudine critică fermă: "Întrucît independenţa autorităţii judecătoreşti este garantată prin Constituţie, Curtea consideră că este imperioasă o protejare efectivă a magistraţilor împotriva atacurilor şi denigrărilor de orice natură ar fi ele, aceasta cu atît mai mult cu cît magistraţii care sînt lipsiţi de orice drept de replică în legătură cu activitatea lor ar trebui să poată conta pe sprjinul celorlalte puteri ale statului, cea legislativă şi cea executivă".