Ziua Mondială de Luptă împotriva Cancerului este un eveniment global ce are loc în fiecare an pe 4 februarie și unește lumea sub o singură temă pentru a evidenția lupta dusă împotriva cancerului. În acest an, sloganul campaniei este ”Noi Putem. Eu Pot”. Scopul este de a reduce numărul de decese care pot fi prevenite în fiecare an, prin creșterea gradului de conștientizare a cancerului în rândul publicului larg și prin impulsionarea guvernelor spre a lua măsuri suplimentare împotriva bolii. Înainte de toate, putem singuri să ne apărăm de unele tipuri de cancer. De exemplu, de cel de col uterin, unde incidența este din ce în ce mai mare.

Direcția de Sănătate Publică Județeană (DSPJ) Constanța a prezentat, pe larg, informații extrem de utile despre prevenirea cancerului de col uterin.

Iată care sunt factorii de risc: Infecţia cu virusul Papilloma uman (HPV): Studiile epidemiologice au demonstrat că factorul etiologic principal pentru dezvoltarea carcinomului preinvaziv sau invaziv de col uterin este infecţia persistentă cu HPV. Tipurile de HPV care favorizează apariția cancerului de col uterin sunt, de obicei, transmise prin contact sexual. Incidenţa cancerului de col este corelată cu prevalenţa infecţiei cu HPV în populaţie. În ţările cu incidenţă mare pentru neoplazia de col uterin, prevalenţa infecţiilor cronice cu HPV variază între 10 şi 20%, în timp ce în ţările cu incidenţă redusă este cuprinsă între 5 şi 10%. HPV cuprinde un grup de peste 200 de virusuri înrudite, dintre care cel puţin 12 sunt asociate cu patologia neoplazică. HPV 16 este asociat cu aproximativ 55 - 60% din cazurile de cancer de col uterin, iar HPV 18 este implicat într-un procent de 10 - 15% din cazuri. Alte opt subtipuri (31, 33, 35, 45, 51, 52, 56 şi 58) sunt asociate cu majoritatea celorlalte cazuri de cancer cervical. Infecţia cu HPV subtipurile 16 şi 18 poate creşte riscul de dezvoltare a neoplaziei cervicale intraepiteliale de 11 până la 16,9 ori.

Infecţia cu HPV apare cel mai frecvent la adolescente şi femei tinere, la debutul deceniului 3 de viaţă. Prevalenţa infecției creşte de la vârsta de 14 până la 24 de ani, dar apoi scade treptat până la 59 de ani. La femeile tinere, în special sub 21 de ani, infecţia este tranzitorie, iar majoritatea leziunilor de col uterin asociate se vor rezolva spontan, în aproximativ 8 luni. De asemenea, cele mai multe anomalii de col uterin asociate se vor rezolva în mod spontan în rândul acestor femei. În cazul persistenţei infecţiei cu HPV, creşte şi riscul dezvoltării leziunilor maligne.

Imunosupresia: Femeile care primesc terapie imunosupresoare pentru boli autoimune, neoplazice sau pentru transplant de organe, cele cu HIV/SIDA prezintă risc crescut de progresare a displaziilor de col uterin în leziuni canceroase; Fumatul: crește riscul pentru mai multe tipuri de cancer, inclusiv pentru cel de col uterin; Numărul mare de sarcini: Trei sau mai multe sarcini la termen par să crească riscul de a dezvolta cancer de col uterin. În plus, femeile a căror primă sarcină la termen a avut loc înainte de 17 ani sunt aproape de două ori mai susceptibile a dezvolta cancer de col uterin mai târziu în viaţă, comparativ cu femeile a căror primă sarcină a avut loc la 25 de ani sau peste această vârstă; Contraceptivele orale: Consumul contraceptivelor orale pe perioade lungi de timp pare să crească riscul de cancer cervical. Un studiu a raportat dublarea riscului pentru femeile ce au utilizat aceste produse timp de peste cinci ani, dar şi revenirea la normalitate după 10 de ani de la întrerupere; Comportamentul sexual: Debutul timpuriu al activităţii sexuale, în timpul pubertăţii sau înainte de 18 ani; existenţa mai multor parteneri sexuali; existenţa unui partener de sex masculin care a avut multipli parteneri sexuali, toate cresc riscurile de cancer de col uterin. Prezervativele oferă un anumit grad de protecţie pentru infecţia cu HPV şi alte boli cu transmitere sexuală, atunci când sunt utilizate constant şi corespunzător; Greutatea corporală: Un studiu observațional pe 1.125 de femei cu vârste între 18 - 65 de ani care prezentau infecții cu HPV a arătat că femeile supraponderale au un risc cu 25% mai mare de a dezvolta cancer de col uterin, iar femeile cu obezitate moderată au un risc cu 70% mai crescut. De asemenea, femeile supraponderale și obeze au un risc foarte crescut de deces cauzat de cancerul de col uterin; Antecedentele heredo-colaterale de cancer de col uterin: Femeile a căror mamă sau soră a avut cancer de col uterin au un risc de apariţie a bolii de două până la trei ori mai mare; Bolile cu transmitere sexuală: Femeile cu antecedente de boli cu transmitere sexuală au un risc crescut de displazie de col uterin şi cancer.

Un alt factor de risc cunoscut este statutul socio-economic precar.

SIMPTOMATOLOGIA CLINICĂ Stadiile timpurii nu cauzează adesea semne sau simptome evidente, spun medicii. După cancerizarea celulelor cervicale şi invadarea ţesuturilor învecinate, cel mai frecvent simptom este sângerarea vaginală anormală. Sângerările pot apărea între menstre regulate sau pot să apară după contacte sexuale, duşuri sau examene pelvine. Sângerarea menstruală poate fi mai lungă şi/sau mai intensă decât de obicei. Sunt semnificative şi sângerarea postmenopauză, secreţia vaginală neobişnuită, durerea pelvină şi dispareunia.

Cele mai recente recomandări privind screening-ul pentru cancerul de col uterin, emise de Congresul American de Obstetrică și Ginecologie din 2013, sunt următoarele:

Debutul screening-ului pentru cancerul de col uterin este la vârsta de 21 de ani; femeile și fetele mai tinere de 21 de ani nu trebuie examinate; Femeile între 21 şi 29 de ani trebuie să repete testul Papanicolau la fiecare trei ani; Femeile între 30 şi 65 de ani trebuie să repete testul Papanicolau şi un test HPV la fiecare cinci ani. În cazul în care rezultatele ambelor teste sunt normale, posibilitatea să se dezvolte o displazie uşoară sau moderată în următorii patru până la şase ani este foarte scăzută. Este acceptabil şi doar un test Papanicolau la fiecare trei ani; Oprirea screening-ului la femeile de peste 65 de ani, cu excepţia celor ce au antecedente de displazie moderată/severă sau cancer. Chiar şi la acestea se renunţă la screening dacă au avut fie trei rezultate negative consecutive la testul Papanicolau, fie două negative la testarea HPV + Papanicolau în ultimii 10 ani, cu cel mai recent test efectuat în ultimii cinci ani. Dacă screening-ul a fost oprit după 65 de ani, acesta nu mai trebuie reluat; Ritmul de testare a femeilor cu antecedente de cancer de col uterin, infecţie HIV, imunosupresie va fi decis de către clinician; tot acesta va lua decizia continuării screening-ului la pacientele histerectomizate subtotal; În cazul în care o femeie are un rezultat anormal la testul de depistare a cancerului de col uterin, pot fi indicate teste suplimentare sau tratament. Medicul acesteia va stabili când poate reveni la screening-ul de rutină; Pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 30 - 65 de ani, combinația unui test Papanicolau plus un test de HPV poate prezice dacă displazia va fi diagnosticată în următorii câțiva ani, chiar și în cazul în care rezultatele testului Papanicolau sunt normale. În cazul în care rezultatele testelor HPV și Papanicolau sunt normale, șansa ca displazia ușoară sau moderată să se dezvolte în următorii patru-șase ani este foarte scăzută. În cazul în care o femeie a avut o histerectomie care a conservat colul uterin, aceasta ar putea avea nevoie în continuare să fie supusă screening-ului pentru cancerul de col uterin. Dacă o femeie are nevoie să continue să efectueze teste de screening, depinde de motivul histerectomiei, dacă a fost îndepărtat colul uterin, și dacă are antecedente de displazie moderată sau severă. Femeile în această situație ar trebui să se consulte cu medicul lor.