„România îl recunoaște pe președintele interimar al Venezuelei, Juan Guaido” a anunțat, vineri, Administrația prezidențială.

Fără să iau apărarea regimului Maduro, mă întreb dacă acest gen de decizii nu va genera precedente periculoase. Așa cum s-a întâmplat cu recunoașterea statalității provinciei Kosovo (vezi apoi Crimeea, Abhazia etc). Poate că, în viitor, Maduro ar putea recunoaște drept președinte interimar al Franței pe unul din liderii „vestelor galbene”. Nu vreau să continui cu astfel de ipoteze.

Recunoașterea este o instituție a dreptului internațional. Este vorba, în principal, de recunoașterea STATELOR. Ea are un caracter declarativ (în privința existenței noului stat) și constitutiv (în privința opozabilității acestei existențe față de statul care a făcut recunoașterea). La finalul Războiului Rece, în condițiile destrămării URSS și Iugoslaviei, Uniunea Europeană a adoptat o Declarație în 5 puncte asupra liniilor directoare privind recunoașterea noilor state din Europa de Est și Uniunea Sovietică, adoptată la 16 decembrie 1991. În ceea ce privește Kosovo, precizez că nu toate statele membre ale UE au recunoscut statalitatea acesteia. România, spre exemplu, a fost între cele care nu au recunoscut.

Recunoașterea GUVERNELOR apare în situația în care puterea într-un stat este preluată de un guvern nou prin alte mijloace decât cele constituționale sau când pe același teritoriu de stat s-au format două guverne. Au existat mai multe doctrine ale recunoașterii guvernelor:Doctrina Jefferson (1792) - recunoaște orice guvern formati în conformitate cu voința poporului;Doctrina Tobar(1907) - refuză recunoașterea unui guvern ajuns la putere prin revoluție sau război civil până când țara nu este reorganizată în forme constituționale în urma unor alegeri libere; Doctrina Estrada(1930) - nerecunoașterea noilor guverne ar reprezenta un amestec în treburile interne ale statelor în cauză (niciun guvern nu are dreptul să se pronunțe asupra legitimității altui guvern). Recunoașterea guvernelor este mai curând o practică diplomatică în America latină.

Recunoașterea MIȘCĂRILOR DE ELIBERARE NAȚIONALĂ se face prin recunoașterea organelor lor de conducere.

Recunoașterea INSURGENȚILOR vizează fie partea răsculată, fie partea beligerantă într-un război civil.

În ce situație, dintre acestea, se află Venezuela? A fost poate o încercare de lovitură de stat dar care nu a reușit? Se poate vorbi de război civil și de insurgenți? Ce înseamnă președinte INTERIMAR? A dispărut președintele ales? A fugit în Rusia? Nu este periculos ca cineva din afară să numească un alt președinte decât cel ales?

În opinia mea, ar trebui făcut un efort la Consiliul de Securitate pentru o soluție consensuală de obligare a regimului Maduro să accepte alegeri anticipate, sub control internațional, care să decidă viitorul țării. Probabil însă că noul Război rece va face imposibilă o astfel de soluție și vom asista la un nou „conflict înghetat”, la fel ca în Ucraina.

PS Iată, mai jos, articolul din Constituția Venezuelei care stabilește când Președintele Adunării naționale poate deveni președinte interimar.

Article 233: The President of the Republic shall become perma- nently unavailable to serve by reason of any of the following events:death; resignation; removal from office by decision of the Supreme Tribunal of Justice; permanent physical or mental disability certified by a medical board designated by the Supreme Tribunal of Justice with the approval of the National Assembly; abandonment of his posi- tion, duly declared by the National Assembly; and recall by popular vote.

When an elected President becomes permanently unavailable to serve prior to his inauguration, a new election by universal suffrage and direct ballot shall be held within 30 consecutive days. Pending election and inauguration of the new President, the President of the National Assembly shall take charge of the Presidency of the Republic.

When the President of the Republic becomes permanently unavail- able to serve during the first four years of this constitutional term of office, a new election by universal suffrage and direct ballot shall be held within 30 consecutive days. Pending election and inauguration of the new President, the Executive Vice-President shall take charge of the Presidency of the Republic.

In the cases describes above, the new President shall complete the current constitutional term of office. If the President becomes perma- nently unavailable to serve during the last two years of his constitu- tional term of office, the Executive Vice-President shall take over the Presidency of the Republic until such term is completed.

Article 234: A President of the Republic who becomes temporari- ly unavailable to serve shall be replaced by the Executive Vice-

President for a period of up to 90 days, which may be extended by res- 83 olution of the National Assembly for an additional 90 days.

If the temporarily unavailability continues for more than 90 con- secutive days, the National Assembly shall have the power to decide by a majority vote of its members whether the unavailability to serve should be considered permanent.

Article 235: The absence of the President of the Republic from the territory of Venezuela requires authorization from the National Assembly or the Delegated Committee, when such absence continues for a period exceeding five consecutive days.