În fiecare an, pe 21 mai, creştinii ortodocşi sărbătoresc unul dintre cele mai mari praznice împărăteşti: Sfinţii Mari Împăraţi Constantin şi Elena. Potrivit tradiţiei bisericeşti, împăratul Constantin şi mama sa, Elena, sînt consideraţi de biserica creştină drept "întocmai cu apostolii". După moartea tatălui său, Constantinus Chlorus, tînărul împărat a preluat un o moştenire care se întindea din Britania şi Galia pînă la gurile Dunăriii. Începuturile domniei lui Constantin cel Mare au fost dintre cele mai potrivnice, la puţin timp de la preluarea puterii fiind nevoit să lupte împotriva lui Maxenţiu, unul dintre pretendenţii la cîrma unui imperiu aflat în plin proces de dezintegrare. Se spune că în anul 312, înaintea bătăliei de la Pons Milvius, ştiind că armata sa este inferioară oştilor vrăjmaşe, Constantin a invocat divinitatea pentru a cîştiga lupta. Ca răspuns la rugăciunile lui, împăratul a văzut o cruce luminoasă strălucind pe cer, pe care scria "prin acest semn vei învinge". După ce a ascultat porunca Domnului de a-şi însemna steagurile cu crucea şi monograma creştină, Constantin cel Mare a obţiunut una dintre ele mai răsunătoare victorii din istoria antichităţii. În semn de mulţumire faţă de ajutorul primit, Constantin a ordonat încetarea persecuţiilor împotriva adepţilor lui Hristos. Prin Edictul de la Milano din anul 313, creştinismul a reuşit să se impună ca religie oficială în tot Imperiul Roman. De numele împărătesei Elena se leagă construirea unor lăcaşuri de cult precum Biserica Sfîntului Mormînt, dar şi cele din Bethleem şi Nazaret. Pe de altă parte, această sărbătoare are o semnificaţie deosebită pentru Constanţa, urbea de la malul mării fiind singurul oraş din ţara noastră care a primit numele marelui împărat, în urmă cu aproape 1.700 de ani. Conform unei tradiţii instituită acum cinci ani, astăzi, un sobor de preoţi şi mii de credincioşi vor conduce moaştele sfinţilor Epictet şi Astion, într-o procesiune pe străzile Constanţei.