Semnificaţii şi tradiţii în VINEREA MARE. Denia Prohodului

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Semnificaţii şi tradiţii în VINEREA MARE. Denia Prohodului
Religie 26 Aprilie 2019 / 10:14 597 accesări 0 comentarii

Vinerea Mare este ultima zi de vineri dinaintea Paștelui, și, astfel, ultima vineri din Postul Mare. Este numită și Vinerea Paștelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă. Se numește Vinerea Paștilor, pentru că este ultima vineri dinaintea Paștelui, Vinerea Patimilor, deoarece în această zi a pătimit și a fost răstignit Iisus Hristos, Vinerea Seacă, pentru că mulți români au obiceiul de a posti post negru.

Este una dintre cele trei zile de sărbătoare religioasă creștină numite „Triduum Sacrum" din care fac parte Joia Mare, Vinerea Mare și Sâmbăta Mare. După credința creștină, în această zi a fost răstignit și a murit pe cruce Iisus Hristos, pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. Unii creștini țin în această zi un post sever, numit și post negru.

Vinerea Mare. Semnificații și tradiții

În Vinerea Mare se face pomenire la Patimile lui Hristos. Vinerea Mare nu este bine să mănânci urzici și nu e bine să fie folosit oțetul, pentru că pe cruce Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele Mântuitorului au fost udate cu oțet. În Vinerea Mare nu se săvârșește niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principală din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar și așezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii. Din străbuni se știe că prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a lui Hristos și pregătirea Trupului Sau pentru înmormântare. Seară, se cântă Prohodul și se înconjoară biserică cu Sfântul Epitaf, care simbolizează trupul Mântuitorului. După procesiunea din jurul bisericii, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfântă Masă din altar, unde rămâne până la Inălțare. Punerea pe Sfântă Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt

La terminarea slujbei de seară din Vinerea Mare, femeile obișnuiesc să meargă la morminte, unde aprind lumânări și-și jelesc morții. La sfârșitul slujbei, preotul împarte uneori florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. În trecut, lumea plecă acasă cu lumânările aprinse pe drum, că să afle și morții de venirea zilelor mari. Aceștia ocoleau casă de trei ori și, atunci când intrau, se închinau, făceau câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereți sau doar la grindă de la intrare și păstrau lumânarea pentru vremuri negre.

Loading...

Adaugă comentariul tău





NOTĂ: Te rugăm să comentezi la subiect. Sunt interzise atacurile la persoană, limbajul vulgar sau tendenţios şi postarea materialelor publicitare. Încălcarea acestor norme va fi sancţionată cu ştergerea imediată a comentariului.

Pagina a fost generata in 0.1746 secunde