Născut în oraşul Melitopole, Sfântul Partenie a trăit în vremea lui Constantin cel Mare (306-337), menționează Agerepres. Fiu al unui diacon al bisericii din cetatea natală, era pescar de meserie, neştiutor de carte, dar foarte bun şi milostiv cu oamenii. Cunoscut pentru aceste daruri ale sale, la 18 ani a fost chemat de episcopul cetăţii Melitopole, Filip, care l-a trimis să înveţe carte, după care l-a hirotonit preot. A fost hirotonit episcop al Lampsacului, cetate ai cărei locuitori erau în cea mai mare parte închinători la idoli. Eforturile făcute de Sfântul Partenie pentru aducerea la credinţă a locuitorilor cetăţii au fost încununate de succes. Mulţi vedeau faptele sale minunate, credeau în Hristos şi se botezau.

Sfântul Partenie era cunoscut pentru darul său de a vindeca oamenii stăpâniţi de duhuri rele. Aşa că odată a venit la dânsul un om care avea în sine un duh necurat. Dar apropiindu-se de omul lui Dumnezeu, adică de Partenie, sfântul i-a spus duhului pe care acest om îl purta din copilăria sa să iasă din zidirea lui Dumnezeu. „Şi unde îmi vei poruncii să mă duc“, a întrebat cel izgonit. Sfântul i-a zis lui: „Îţi dau eu un loc unde să mergi“. Zis-a lui diavolul: „Mi se pare că îmi vei zice să mă duc în porci“. Grăit-a lui sfântul: „Ba nu, îţi voi da ţie un om, în care intrând să locuieşti, dar numai din acesta acum să ieşi“.

Cerând diavolul să i se spună unde va sta, Sfântul Partenie a zis: "Iată, eu sunt omul, intră şi locuieşte în mine“. Iar diavolul, ca de foc arzându-se, i-a strigat că nu poate el să intre în casa lui Dumnezeu. Acestea zicându-le, a ieşit din om şi s-a dus în locuri pustii şi neumblate, iar omul acela a rămas sănătos. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor“)