Cercetătorii au studiat proteinele umane care intră în contact cu virusul şi modul în care acestea interacţionează cu el. Apoi au căutat compuşi chimici care ar putea bloca virusul să interacţioneze cu proteinele din organism.

Dintre cei 47 de compuşi testaţi, 10 se regăsesc în medicamentele folosite pentru tratarea diferitelor boli.

Cercetătorii s-au grăbit să dezvolte terapii experimentale, dar au şi optimizat medicamentele existente pentru a începe tratarea pacienţilor care au COVID-19.

Un nou studiu publicat de Nature joia aceasta arată principalii candidaţi medicamentoşi.

Studiul a relevat de ce hidroxiclorochina se dovedeşte adesea că are efecte toxice asupra inimii. Medicamentul utilizat contra malariei se prinde de un receptor al celulei umane pe care o protejează de infectare. Dar în acelaşi timp afectează ritmul cardiac pentru că atacă o proteină esenţială din ţesutul cordului.

Echipa de cercetători a descoperit o substanţă chimică experimentală, PB28. Aceasta este de 20 de ori mai puternică decât hidroxiclorochina în vizarea receptorului, dar are afinitate scăzută pentru proteina cardiacă.

Hormonol de progesteron acţionează împotriva virusului, ceea ce ar putea pune în lumină motivele pentru care bărbaţii par a fi mai susceptibili la COVID-19 şi suferă mai des complicaţii severe.

Un alt compus care prezintă activitate antivirală este plitidepsina, folosită în terapia experimentală a cancerului. Noi teste pentru COVID-19 sunt conduse în Spania.

Remdesivirul de la Gilead este cel mai aproape de a primi aprobare spre a fi reglementat, după ce rezultatele au arătat că pacienţii s-au recuperat mult mai rapid după ce l-au utilizat.

Testele continuă pe măsură ce echipa de savanţi descoperă noi informaţii despre noul virus, relateazăFrance 24.