Succesorul lui Klaus Iohannis s-ar putea să nu mai fie Iohannis. La sfârștul acestui an expiră mandatul lui Donald Tusk la președinția Consiliului Europei (CE). Locul devine vacant și susțin că se vor înfrunta la prezidențiale cu totul alți candidați decât cei aflați anterior pe firmament.

Astăzi, PSD nu mai are altceva de făcut decât să numere un milion și jumătate de voturi furate și să regrete că, anesteziat de condamnarea lui Dragnea, a omis să conteste alegerile. Iar în continuare să identifice un candidat. Un întreg spectru politic este lipsit de un jucător care să se încălzească pentru prezidențiale. A căzut cel puțin pentru moment și prezumptiva candidatură a lui Tăriceanu. În aceste condiții, ne uităm doar în direcția frontului anti-PSD, unde se conturează mai mulți prezidențiabili. Asta până când se va trezi și frontul PSD. Dragnea a fost măturat de pe scenă, iar un al doilea candidat, Iohannis, s-ar putea să se îndrepte către un loc călduț.

Președintele CE este mai mult un personaj simbolic. Din acest motiv, nucleul dur al UE a convenit ca rolul să fie atribuit Estului. Mandatul este de doi ani jumătate, dar poate fi prelungit. La 1 decembrie 2019 expiră mandatul polonezului Donald Tusk. Al doilea stat ca mărime după Polonia dintre cele aflate în trecut sub influența Moscovei este România. Iar Iohannis, după ce a executat întocmai poruncile Germaniei și dispozițiile altor state, e numai bun pentru rolul de marionetă. Din mandatul extern al lui Iohannis nu a fost îndeplinit niciunul dintre angajamentele luate în fața națiunii. Nu a fost ridicat MCV, nu a fost accesat Spațiul Schengen și nu a fost îndeplinită promisiunea lui Iohannis de a se pune de-a curmezișul unei Europe cu mai multe viteze. De câteva zile, mai marii Europei au decis, fără ca președintele României să sufle o vorbă, că Europa va trece la două viteze. Noi, la viteza a doua. Și la nicio viteză atunci când vine vorba de R. Moldova. Unde întreaga chirugie politică a fost executată prin ignorarea totală a decidenților de la București. Prin urmare, Iohannis e numai bun pentru poziția de președinte al CE.

Victor Ponta a prognozat că Iohannis va abandona nu numai cursa prezidențială, ci și mandatul de la Cotroceni. Astfel încât vom avea un președinte interimar începând din septembrie în persoana lui Tăriceanu, al doilea om în stat. Cristian Preda, o zgomotoasă goarnă a statului paralel, numai că nu l-a făcut tâmpit pe Ponta. El a susținut că numai de la 1 decembrie expiră mandatul lui Tusk. Și în consecință, Iohannis și-ar duce mandatul până la capăt, întrucât poziția de președinte al CE nu rămâne vacantă din septembrie. În realitate lucurile sunt mai complicate. Chiar și pentru ocuparea unei poziții simbolice, cum este cea de președinte al CE, este necesară o pregătire, aceasta însemnând contacte și dialog la vârf cu responsabilii europeni și un soi de campanie electorală care presupune timp. Ceea ce l-ar putea determina pe Iohannis să se conformeze cutumei europene și să consacre o parte din toamna acestui an pregătirilor pentru preluarea mandatului. Deci este plauzibil să asistăm la evenimentul anunțat de Ponta.

Dacă se întâmplă așa, tot nu se rezolvă dilema candidatului prezidențial PSD. În schimb, se produc mișcări spectaculoase în interiorul frontului anti-PSD. Ieșirea din cursă a lui Iohannis deschide cutia Pandorei. Deja asistăm la o cursă nebună pentru un contracandidat al său. Cine va fi? Cioloș sau Barna? Cioloș miroase a om politic expirat, tăvălit prin servicii, compromis de parteneriatele externe din perioada în care, susținut de Franța, a devenit comisar european pentru agricultură. Oricând ne putem întreba cum a fost posibil ca sub mandatul lui Cioloș subvenția pentru țăranul român să fie de câteva ori mai mică decât subvenția pentru francezi. Și mai este tăvălit Cioloș și parteneriatele politice interne cu urmașii Securității, cum este și el însuși. În schimb, Barna este neexpirat, proaspăt intrat în cursă și conduce un partid care și-a apropiat un sfert din electorat. Profitând de lipsa de notorietate a lui Barna, sistemul, care îl susține pe Cioloș, a scos un sondaj prin care îl plasează în față pe fostul prim-ministru, deși acesta, în alianța creată, conduce o formațiune politică insignifiantă. S-ar putea ca Cioloș să aibă o surpriză. Parisul s-ar putea să-l lase din brațe și să-l îmbrățișeze pe Barna, care s-a aliniat zilele trecute lângă Emmanuel Macron. Iar Germania ar putea să se mulțumească cu poziția de președinte al CE dată lui Iohannis, renunțând la pretenția de a-l face pe acesta a doua oară președinte al României.

Numai că în aceste condiții PSD, cel ai important partid al opoziției și primul clasat la europarlamentare, rămâne fără candidat. Și va trebui să găsească unul. Dacă privim în tabăra liberală, ne ia de cap. Cine ar putea fi? Singurul care ar putea juca acest rol este cel venit din urmă cu viteză și care se bucură de susținerea unei părți semnificative din PNL. E vorba despre Rareș Bogdan.

Până la urmă s-ar putea să vedem în zona frontului anti-PSD o confruntare între doi lupi tineri, Dan Barna și Rareș Bogdan. Și rămâne în discuție surpriza pe care ar putea să o aducă bătălia internă din PSD. În definitiv, vorbim despre jumătate din țară și despre un partid cu număr dublu de activiști și electori în comparație cu PNL. E obligatoriu ca PSD să vină cu un candidat. Care, invitabil va fi și el o surpriză.