În mod paradoxal, deşi hulite în anumite perioade istorice de după revoluţie, găinăriile capătă conotaţii noi în actualul context politic. Nu ne referim la găinăriile bietei găini lovite de gripa aviară. Fiind vorba de politichie, atenţia noastră se îndreaptă spre politicienii aflaţi la putere şi guvernanţi. Ei sînt cei care au săltat găinăriile de care se ocupă personal sau la nivel de partid la nivelul la care au ajuns în prezent. Pînă mai ieri, găinăriile reprezentau apanajul găinarilor de cartier sau de centru acceptaţi cu o oarecare undă de milă şi compasiune de către opinia publică. Statutul băieţilor de gang era dat de găinăriile incluse în obiectul lor de activitate. Astăzi, cei aflaţi la putere au dat găinăriilor o identitate naţională. Cum altfel s-ar putea de vreme ce un guvern întreg se ocupă cu tot felul de găinării! Am ajuns să vedem, ca în filmele cu Chaplin, în fiecare guvernant o zburătoare! Poate că totul se trage de la culoarea portocalie cu care ne-au provocat aliaţii DA. În campania electorală! Au vrut să ne cucerească rapid cu gălbenuşul portocaliu, dar ne-au dat aviara în toată ţara! Eu cred că li se trage de la culoare… Să fie culoarea portocalie emblema găinăriilor noastre naţionale? Datorită elementelor afective comune, mai marii ţării se identifică pe multiple planuri cu găina lovită în plin de gripa aviară. Ca şi găina, preocupată mai mult de propria sa îndopare, mai marii ţării se ocupă de chestiuni infime şi lucruri mici, dovedind că nu sînt capabili să rezolve problemele mari ale ţării! Cu alte cuvinte, asistăm la o schimbare rapidă şi din mers a unor doctrine, fiind promovate ideile fundamentale ale găinăriilor naţionale susţinute de actuala putere. Sînt lansate conceptele de bază ale găinăriilor naţionale. Se dau noi interpretări. Se nasc polemici. Apar ideologii noi în slujba găinăriilor patentate de cei aflaţi la putere. Este evident însă că nimic nu este întîmplător. Găinăriile reprezintă, printre altele, noua strategie în ce priveşte cucerirea Europei. Cel puţin aşa reiese din ieşirile la rampă de ultimă oră ale celor care au făcut din găinăriile lor un soi de platformă politică. Datorită lor, am devenit o ţară recunoscută pentru tot felul de găinării. Responsabilii europeni ne cer una, iar noi răspundem prin găinării dintre cele mai senzaţionale! Ei cu steguleţele, noi cu găinăriile! Deţinem şi noi steguleţele noastre proprii, tot roşii, că nu aveam cum să scăpăm, prin care ne marcăm pas cu pas toate găinăriile. Gripa aviară i-a obligat pe găinari să aducă găinăriilor unele modificări în plan propagandistic. Ca o paranteză fie spus, găinăria fără propagandă este exact ca nunta fără lăutari. Să fie clar! Pe muteşte, găinăriile nu au efectul scontat. Sînt şi găinari care preferă, ca rezultat al unor erupţii interioare, chiar refulări, să acţioneze în anonimat, motiv pentru care nu vor reuşi niciodată să depăşească statutul de găinar mărunt. Uitaţi-vă la mai marii ţării. Cu cîtă măreţie şi solemnitate îşi prezintă găinăriile! Am adus în discuţie aspectul propagandistic al găinăriilor naţionale. Avem destule semnale că din cauza gripei aviare propagandiştii Alianţei vor renunţa la unele slogane şi lozinci consacrate. S-a spus, de pildă, în campania electorală, că Băsescu ne dă nouă, carne, lapte, pene, ouă. S-a spus şi a prins la amărăştean, care, iniţial, nu prea a înţeles ce poate să facă dumnealui cu un pumn de pene! Gripa aviară îi pune pe propagandiştii găinăriilor în mare dificultate. Cine îşi mai permite acum, cu virusul H5N1 pe urmele sale, să ne dea nouă, atenţie, carne, lapte, pene, ouă, toate fiind de provenienţă galinacee! Inclusiv laptele, care provine de la cuc. Pentru că nu se ştie al cui este, cucul se bucură în continuare de o anumită protectie din partea granzilor guvernamentali, care, iniţial, au intenţionat să-l introducă în portofoliul găinăriilor. Prin tot felul de metode ştiinţifice, cucul, muls cît se poate de bine, practic, în stilul în care este mulsă ţara, a ajuns să doboare producţiile de lapte cu care au ţinut coada sus vacile olandeze! Trăiască şi înflorească cucul naţional! Cucul bun de muls ca ţara reprezintă opera de căpătîi a ministrului Flutur. Traversăm o perioadă de profunde prefaceri la nivel de găinării naţionale. Am intrat de multă vreme în zodia parodiei. Întrebarea e: dar pînă cînd?