Unul dintre cele mai mediatizate bugete ale României prinde contur în forma sa finală, chiar în acestă săptămână. Dacă urmărești media și social media, nu poți să nu observi că tăierea din bugetele Serviciilor Secrete, prin amendamentele propuse de Liviu Dragnea, și redirecționarea banilor către prioritățile de la Ministerul Sănătății au încins spiritele. De ce?

S-ar putea să mă înșel, deși nu cred, dar este prima dată în istoria post decembristă, când bugetul SRI este rectificat negativ, prin amendament, în Parlamentul României.

Dacă ar fi să comparăm numărul de angajați ai SRI (Serviciul Român de Informații) cu cel al serviciilor similare din alte țări ale Uniunii Europene, ne aflăm pe teritoriul estimărilor și al speculațiilor, pentru că la noi, în buna tradiție a securismului consacrat de „Epoca de Aur”, informațiile sunt secrete.

Totuși, se pare că statul român întreține un uriaș aparat secret, deservit de incredibil de mulți angajați „secreți”, comparativ cu serviciile similare din cele mai puternice state ale Uniunii Europene. România plătește un personal “secret” mult mai mare decât al eficientului BND german (Bundesnachrichtendienst - Serviciul Federal de Siguranță) și mult mai mare decât al DST-ului francez (Direction de la Surveillance du Territoire - Direcția pentru Supravegherea Teritoriului. Și asta, în condițiile unui teritoriu și ale unui număr total de populație mult mai mici decât ceea ce au Germania și Franța.

Nici provocările cărora SRI trebuie să le facă față, mai ales în ceea ce privește operațiunile de contraterorism și documentare informativă asupra potențialului terorist, individual ori colectiv, nu sunt comparabile cu cele din statele mai sus menționate, unde din cauza creuzetului social, religios ori imigraționist, pericolul este de zeci de ori mai mare. În aceste condiții, SRI-ul primește de la bugetul de stat, anual, una dintre cele mai mari alocări din Europa, dacă nu chiar cea mai mare!

Având în vedere argumentele comparative de mai sus și faptul că ultimul „terorist” prezentat presei era unu’ în papuci de plastic, supranumit “Teroristul cu butelie” din Timiș, nu poți să nu te întrebi unde se duc banii?!

Știu, răspunsul la întrebare e strict secret! E doar o întrebare fără răspuns pentru profani ca noi, pentru care SRI-ul, în lipsa de transparență specifică, și-a creat un cadru legal și operațional în care nu trebuie să dea socoteală ci doar să spună: Plătește-mă! Eventual, fără număr!

În acest context, în care noi, românii, punem mulți bani la dispoziția unui astfel de serviciu total netransparent, fără să obiectăm și cel mai adesea mulțumindu-ne cu justificări aduse în bătaie de joc în fața unei comisii parlamentare unde numai șeful SRI știe câți înregimentați are în rândul membrilor, deși e interzis de lege, nu trebuie să ne mirăm că prin protocoale secrete, acest acronim instituțional ascultă milioane de oameni ilegal, ori cu o spoială de legalitate, iar sintagma „siguranță națională” devine justificare pentru orice operațiune din „câmpul tactic din justiție”, inclusiv pentru condamnarea la ani grei de pușcărie a incomozilor ori a acelora care s-au gândit că pot strica simbioza între politic și servicii secrete, numită generic „stat paralel”.

Revenind la amendamentele lui Liviu Dragnea, prin care acestei caste privilegiate i se subțiază bugetul, e puțin important dacă acei bani se duc la Sănătate, în programul de Vitamina D ori către alte priorități.

Gestul făcut de Liviu Dragnea este cel care deranjează pentru că este în primul rând un semnal cât se poate de politic și democratic, un semnal că e cazul ca aceste instituții, recunoscute de contribuabili după acronime și mai puțin după denumiri, să se mai „retragă în cazarmă” și să mai subțieze rândurile angajaților, gras plătiți în raport cu ceilalți salariați la stat, și mai ales să își retragă falangele din justiție, presă ori politică, adică tocmai acolo unde legea le interzice expres să se amestece, ceea ce au făcut, dealtfel, în ultimii 15 ani din plin și uneori aproape la vedere.

Știu, e complicat să te prezinți la Oficiul Județean pentru Ocuparea Forței de Muncă și să spui că ești în căutarea unei funcții, la un angajator care are nevoie de un spion (!?), ori să spui că ai fost tehnician la unitatea de „urechi, parabolice și timpane” și cauți ceva conform calificării tale, dar există programe de recalificare și reconversie profesională, iar mall-urile apărute din abundență caută personal de securitate bine pregătit.

În concluzie, amendamentele lui Liviu Dragnea arată că se poate ca politicul să se opună Serviciilor Secrete, după cum se prea poate ca, din cauza Vitaminei lui Dragnea, să avem o mulțime de „Bond-zi” cu căderi de calciu, care vor căuta injecții contra leșinului la farmacia de la Cotroceni.