Banca Națională a României (BNR) folosește în mod bizar (ca să nu spunem abuziv) independența oferită prin lege, mai exact Legea nr. 312 din iunie 2014. „Dragă BNR, independența oferită de noi, societatea, se referă DOAR la modul de implementare a politicii monetare! ATÂT. Pentru orice altceva, BNR este o instituție publică, iar angajații săi (inclusiv guvernatorul) sunt funcționari publici. Este foarte simplu“, spune analistul Florin Cîțu. El oferă și câteva exemple - „Când BNR alege ținta de inflație singură, fără să aibă un target decis cel puțin de Guvern (deși, în spiritul legii, Parlamentul ar trebui să facă asta), încalcă legea de funcționare și ar trebui sancționată de Parlament (prin comisii). De asemenea, apare o problemă și când banca centrală decide ce informații să publice și ce să nu. Pentru că este o instituție publică, ar trebui să publice minutele discuțiilor din Consiliul de Politică Monetară (ca-n SUA) sau să le ofere celor care le cer, cât și veniturile salariaților și cheltuielile discreționare“. Ideea e că instituție publică independentă nu înseamnă să fii a N-a putere în stat (înlocuiește N cu orice număr) sau stat în stat. Și, pentru a risipi orice îndoială, să spunem că întregul capital al BNR aparține statului. Deci, când unicul tău acționar este statul, lucrezi sau nu la stat, se întreabă Cîțu - „Oare dacă puneam capitalul de sute de miliarde lei al BNR în învățământ și sănătate (e la modă) și adoptam euro mai repede, ieșeam mai bine?“.