Lăsat, parcă, nepedepsit de cele două conflagraţii mondiale, Wiesbaden nu şi-a văzut niciodată bunăstarea ameninţată. Oraşul şi-a păstrat înfăţişarea intactă, doar pînă în anii `60, cînd apropierea de baza militară americană a stîrnit presiuni cu privire la aspectul său tipic german, asimilat probabil cu trecutul social-naţionalist de tristă amintire. O serie de clădiri post-moderniste au fost ridicate în centrul oraşului, ca o rupere de ritm voită pe fondul redresării economice germane fără precedent.

După anul 1945, staţiunea de renume mondial s-a transformat într-o capitală modernă a landului Hessa. Poate cel mai bogat oraş al Germaniei are un cult şi pentru ecologie şi este şi cea mai verde aşezare din această ţară. Wiesbaden se află între rîul Rhin şi culmile munţilor Taunus. Graţie climei mediteraneene şi originilor romane ale unora dintre locuitori de la care au moştenit un anume “savoir faire“ în toate domeniile serviciilor, Wiesbaden a căpătat şi porecla de “Nisa Nordului“. Doar 270.000 de locuitori sînt reprezentaţi de blazonul de culoare albastră cu trei crini aurii, emblema oraşului care se întinde pe o suprafaţă de 204 kilometri pătraţi. Pentru că aminteam respectul pentru natură, din această arie totală, 54 de kilometri pătraţi reprezintă teren împădurit.

Într-o Germanie în recesiune constantă, amplificată de contextul mondial, dar provocată în special din cauza notei de plată mult prea mari pentru a acoperi nevoile financiare ale economiei centralizate ale fostei Republicii Democrate, exemplul dat de Wiesbaden nu se regăseşte în nici un tipar. Şomajul este inexistent la Wiesbaden, unde circa 120.000 de oameni au de lucru constant în cele peste 20.000 de firme ce îşi desfăşoară activitatea în legalitate. Wiesbaden, ca sediu al landului federal Hessa, dispune şi de un important aparat administrativ cu 12 ministere, o recunoaştere a faptului că regiunea Rhin-Main este una dintre cele mai atractive medii de afaceri din Germania. Nivelul ridicat de viaţă se vede şi în ocupaţiile ce ocupă timpul liber al locuitorilor, festivaluri de teatru şi film sau lecturi publice ale celor mai în vogă scriitori în vila Clementine, adevărată bijuterile arhitecturală, ale cărei interioare sînt decorate în pur stil baroc şi rococo.