Vanina Bojikova este una dintre cele mai apreciate traducătoare din Bulgaria, prin mijlocirea căreia literatura din România ajunge să fie cunoscută şi receptată la nivel înalt în ţara vecină. Printre traducerile sale recente se numără şi volumul „Întâmplări din anul şarpelui”, de Ovidiu Dunăreanu, care, anul trecut, a trecut... graniţa. În cadrul unui interviu acordat ziarului „Telegraf”, tânăra traducătoare a vorbit despre literatura română contemporană aşa cum este ea percepută peste hotare, în ţara vecină.

Reporter (Rep.): Cum este percepută literatura română în Bulgaria?

Vanina Bojikova (V. B.): Din păcate, până acum câţiva ani, literatura română era aproape necunoscută în Bulgaria. Într-adevăr, este ciudat să fim ţări vecine şi să ne cunoaştem atât de puţin. Însă, începând cu anul 2003-2004, cu sprijinul financiar al Institutului Cultural Român şi al instituţiilor europene, au început să fie traduşi scriitori români contemporani.

Rep: Care sunt cei mai traduşi autori români contemporani?

V. B.: Printre cei mai traduşi autori l-aş menţiona pe Mircea Cărtărescu, care este tradus aproape în întregime, cu volumele „Nostalgia”, „De ce iubim femeile” şi primele două volume ale trilogiei „Orbitor”: „Aripa stângă” şi „Corpul”, Cezar Paul-Bădescu, Ovidiu Dunăreanu a cărui carte, „Întâmplări din anul şarpelui”, am tradus-o chiar eu. În acest fel, aceste stereotipuri legate de vecinii noştri au început să dispară. Cititorului bulgar îi plac, deja, autori precum Mircea Cărtărescu, Nora Iuga, Gabriela Adameşteanu, Dan Lungu. Noi suntem foarte apropiaţi unii de alţii şi de aceea ar trebui să ne cunoaştem mai bine prin intermediul literaturii sau al altor surse culturale.

Rep.: Există aceeaşi preocupare şi pentru autorii clasici?

V. B.: Autorii clasici sunt traduşi aproape în totalitate, începând cu secolul al XX-lea, în perioada interbelică, dar şi în perioada comunistă. Sunt foarte bine percepuţi în special I.L. Caragiale şi Ioan Slavici cu „Moara cu noroc”.

Rep.: Cum este privită poezia?

V. B. : De un deosebit succes se bucură Ana Blandiana, Lucian Blaga, Ion Barbu - puţin, pentru că este un autor greu -, dar şi Nichita Stănescu. Din păcate, având în vedere criza din ultimii ani, editurile se tem să publice poezie.

Rep.: Ce autor v-a ridicat cele mai multe „probleme”?

V. B.: Cel mai greu proiect a fost „Degete mici”, de Filip Florian, pentru că sintaxa limbii bulgare nu permite fraze atât de lungi.

Rep.: Cum consideraţi că este reprezentată literatura bulgară în România?

V. B.: Din păcate, nu sunt destule instituţii bulgăreşti care să sprijine din punct de vedere financiar publicarea unor autori bulgari, astfel încât literatura noastră este foarte puţin cunoscută în România. Este păcat că se întâmplă acest lucru, deoarece avem autori tineri foarte talentaţi. S-ar putea propune unele titluri care ar putea să fie interesante pentru cititorii români, cărţi de Gheorghi Gospodinov, Alek Popov, Kristin Dimitrova şi Teodora Dimova.

Rep.: Care ar fi punctele comune ale celor două tipuri de cititori români şi bulgari?

V. B.: Mi se pare că nu ar fi nicio problemă să fie receptaţi reciproc toţi scriitorii contemporani din cele două ţări. Câteodată, mi se pare că dacă s-ar schimba numele personajelor şi localităţilor nici nu ţi-ai da seama unde se desfăşoară acţiunea - în România sau în Bulgaria.