Dănuț Epure: Vreau să readuc "Ovidius" în primele 10 universități din țară!

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
”Nu mă interesează răzbunarea!”

Dănuț Epure: Vreau să readuc "Ovidius" în primele 10 universități din țară!

Un interviu cu prof. univ. dr. Dănuț Epure, fost rector al Universității "Ovidius" din Constanța și viitor candidat la aceeași funcție
Educație 02 Iulie 2017 / 19:46 8801 accesări
Prof. univ. dr. Dan Epure:

Prof. univ. dr. Dan Epure: "E greu ca în calitate de profesionist în management să asist la o acțiune de anti-management, la un curs practic de asasinat economic..."

Poate candida prof. Epure pentru fotoliul de rector, după condamnarea cu suspendare suferită? Cine este în spatele a ceea ce Epure numește "înscenare"? Ce s-a întâmplat cu cele două milioane de euro aflate în conturile universității? Răspunsuri la aceste întrebări, dar și despre răzbunare, panică, regrete, asasinat economic, performanțe, construcție și reconstrucție, la "Ovidius", în interviul acordat în exclusivitate cotidianului Telegraf.

R: Domnule Epure, se pare că anunțarea deciziei dvs. de a candida la funcția de Rector al Universității „Ovidius” a generat vâlvă în comunitatea ovidiană. Mulți pun în discuție posibilitatea dvs. de a vă înscrie în cursă din cauza condamnării suferite. Cum stau lucrurile de fapt? Condamnarea vă împiedică sau nu să candidați?

D.E: Am explicat acest lucru de mai multe ori pe blogul personal sau în cadrul altor interviuri și voi repeta până când lucrurile vor deveni foarte clare pentru cei care vehiculează stereotip această idee. În urmă înscenării din anul 2013 am primit, într-adevăr, o condamnare la 3 ani cu suspendare și nu discut decizia magistraților. De asemenea, am interdicția de a ocupa doar funcția de Rector în cadrul unei universități pe o durată de 2 ani, interdicție ce va expira în curând. Așadar, varianta în care nu aș putea candida la funcția de rector este doar în mintea unora. Interdicția Instanței precizează foarte clar: este doar pentru funcția de Rector și doar pentru 2 ani. Cei interesați nu au decât să caute Hotărârea Judecătorească și se vor convinge.

R: Tot stereotip folosiți și dvs. cuvântul „înscenare” pentru ceea ce s-a întâmplat în 2013. Totuși, nu ați fost achitat, ci ați primit o condamnare cu suspendare. Cum explicați acest lucru?

D.E: În fapt, în cursul cercetării judecătoreşti au fost descoperite discrepanţe majore între aspectele consemnate de către investigatori şi situaţia reală, încălcându-se principiul loialităţii obţinerii probelor prin provocări repetate de către denunţători. Mai mult decât atât, în etapa premergătoare efectuării cercetării penale nu au fost identificate indicii cu privire la săvârşirea presupuselor fapte de corupţie. La toate acestea adaug şi înlăturarea de la dosarul cauzei a unor anumite procese-verbale întocmite de unul dintre investigatori, conturându-se astfel clar multe întrebări referitoare la înscenarea realizată şi metoda prin care aceasta a fost efectuată. Oricine doreşte mai multe explicaţii, le poate găsi. Sunt publice.

Aş vrea însă să subliniez că la ora actuală, în România, pentru astfel de fapte se dau condamnări cu executare, nu cu suspendare, iar durata pedepsei este de multe ori, după cum bine știți, formată din două cifre. În ani. Nu vi se pare ciudat că eu am primit o condamnare relativ ușoară și cu suspendare? Nu credeți că dacă ar fi existat, într-adevăr, probele vehiculate în presă și pe care le tot colportează adversarii mei, lucrurile ar fi stat cu totul altfel, iar acum nu aș mai fi dat aici acest interviu?

Mai mult, nu vă întrebați cum de prea-cinstitul Țarălungă, artizanul făcăturii, imediat după instalarea noii conduceri a fost ridicat la rang de consilier personal al rectorului Rugină pe probleme de integritate și, din această poziție, a reușit „performanța” de a fi arestat fix pentru ce mi-a înscenat mie? Ba a și primit o condamnare în primă instanţă de 8 ani şi 8 luni cu executare. Să vedem acum ce se va întâmpla cu el mai departe. Cred că toate aceste argumente sunt mai mult decât concludente și susțin ceea ce am sintetizat în cuvântul „înscenare”.

R: Arestarea dvs. a avut și conotații politice?

D.E: Nu comentez acest aspect. Vă spun doar atât: Nu am coloana vertebrară într-atât de flexibilă încât să mă cobor la nivel de denunțător. Poate că dacă aș fi făcut-o, acum mă intervievați în biroul rectorului sau din altul mult mai important.

R: Domnule Epure, blogul dvs. este aproape la fel de accesat ca un cotidian online. Aduceți acolo o mulțime de critici actualei conduceri și faceți foarte multe dezvăluiri. Cum explicați tăcerea celor din conducerea actuală a universității?

D.E: Și tăcerea este un răspuns, nu-i așa? Ei știu bine că am dreptate și că nu au argumente să mă combată. Din acest motiv, au adoptat „politica struțului”. Bagă capul în nisip și speră ca eu să mă plictisesc. Pe mine lumea m-ar putea acuza de multe, însă nicidecum de lipsă de competență și eficiență managerială. Știu foarte bine ce are și ce nu are Universitatea „Ovidius”. Ştiu ce am lăsat acolo și mai știu ce s-a întâmplat după ce am plecat. Iar ei știu că eu cunosc aceste lucruri și le este teribil de frică.

Aș vrea să vă povestesc ceva! Recent am fost sunat de redactorul unui post de radio și am fost invitat să intru în direct pentru a discuta chestiuni legate de managementul Universității „Ovidius”. M-a bucurat acest lucru și am acceptat. Ulterior am aflat că s-a renunţat la intrarea mea în direct deoarece invitat în studio era Rugină, actualul rector, care a afirmat că dacă intră Epure în direct, el pleacă. Dvs. în ce cheie puteți citi asta? La incompetență se adaugă și lașitatea, din câte văd. Dacă este un manager atât de bun, de ce nu are curajul să iasă public într-o confruntare cu mine? Să discute despre „greaua moștenire” preluată de la mine și despre „raiul academic” pe care l-a creat acum? De ce atâta lașitate?

Acest lucru chiar m-a deranjat și arată pe deplin dimensiunea omului Rugină. Cu această ocazie îi lansez o provocare. Mă întâlnesc cu el oricând, în orice emisiune radio sau TV, la nivel local sau naţional, pentru a dezbate în mod civilizat eficiența lui managerială. Doar că pot deja anticipa refuzul lui Rugină. Dacă ar fi de bună credință și nu ar avea nimic de ascuns, atunci ar putea fi chiar dornic să mă combată, însă lașitatea reprezintă cel mai bun indicator al lucrurilor nu tocmai curate care se întâmplă acolo.

R: Susțineți că cei de acum au distrus multe dintre cele construite de dvs. La ce anume vă referiți?

D.E: Am să vă răspund cu o altă întrebare și apoi am să detaliez. Dvs. de când nu ați mai trecut pe lângă sediile universității? Pentru că lucrurile sunt atât de evidente, încât aproape că nu mai au nevoie de explicații. Spațiile verzi sunt lăsate de izbeliște, năpădite de ciulini și buruieni, fațada corpului A din Campus stă să se desprindă, spațiile interioare sunt deteriorate iar infiltrațiile se văd cu ochiul liber în ciuda încercărilor superficiale de renovare. Când ușa automată de la intrare stă defectă o jumătate de an, e edificator, nu?

Cât despre clădirea de pe bulevardul Mamaia, ştim cu toţii - a fost evacuată! Lipsa spaţiilor necesare desfăşurării activităţilor specifice este acută și este o problemă extrem de prost gestionată.

Mă gândesc și la condițiile din cămine. Acolo gândacii sunt suverani, iar apa caldă se dă cu porția, ca în ultimele zile ale perioadei ceaușiste. Iarna trecută, în majoritatea spaţiilor UOC, căldura a lipsit atât în cămine, cât și în spațiile de învățământ. Poate vă amintiți răspunsul actualului rector atunci când a fost întrebat despre aceste probleme. Senin, ca să nu spun altfel, afirma stupefiant că... a fost sabotat. Nu îi pot interpreta răspunsul decât ca pe o bătaie de joc la adresa angajaților universității, a studenților și a părinților acestora.

Ce am făcut eu în scurtul timp în care am fost rector? Poate că-și aduc aminte studenții de renovarea și modernizarea căminelor, de igienizările regulate. Am preluat apoi o construcție la roșu pe care am transformat-o în căminul-hotel FN3, ce putea concura fără nicio problemă cu orice hotel de cel puțin 3 stele din Mamaia, iar terasa acelui spațiu rivaliza cu una de top din orice stațiune. Înțeleg că acum FN3 s-a deteriorat și el din lipsă de întreținere.

Poate că-și amintesc colegii mei cum arătau spațiile universității la preluarea mandatului. În vara anului 2012 am stat zi-lumină acolo, supraveghind renovarea și modernizarea amfiteatrelor din Campus, a sălilor de curs și a spațiilor sanitare. I-aș întreba tot pe colegii mei dacă le-a plăcut în septembrie 2012 modul în care au găsit amfiteatrele A1 și A3, Sala de Consiliu, majoritatea sălilor de curs, spațiile sanitare sau modernizările masive de la Baza Nautică. Sunt sigur că nu au uitat de transformarea Sălii Senatului UOC. Până şi conducerea BNR invidia amfiteatrul. Un director din BNR mi-a spus exact așa: "Deşi noi avem forţă financiară, nu avem entuziasmul tinereţii dvs. pentru a realiza ce faceți dvs. la Ovidius".

Am început fundația cantinei și existau banii necesari pentru a o finaliza. Dacă nu ar fi avut loc făcătura din 2013, acum era gata. Am arătat deschidere totală. Aveam întâlniri cu întregul personal al facultăților, iar ușa mea a fost deschisă tuturor. Sunt convins că multă lume își amintește asta și poate face comparații...

R: Ce vă doare acum cel mai mult? Ce aveți să vă reproșați?

D.E: Cel mai mult mă deranjează să văd cum sunt lăsate în paragină toate proiectele începute de mine. Totul se deteriorează și îmi este foarte greu să-mi explic de ce. Am impresia că unii vor, pur și simplu, să desființeze Universitatea „Ovidius”, să o transforme în teren liber, numai bun pentru a fi valorificat pe nimic. Poate, într-o zi, în locul UOC, veţi vedea un mall sau un ansamblu rezidenţial. Sper să nu se ajungă până acolo încât Senatul Universităţii „Ovidius” să adopte vreo hotărâre în acest sens.

E greu ca în calitatea mea de profesionist în management să asist la o acțiune de anti-management, la un curs practic de asasinat economic... Actualmente, Universitatea „Ovidius” ar candida cu șanse mari la un studiu de caz pentru cum NU se conduce o instituție. De curând, cineva din Universitate mi-a spus că managementul practicat de conducerea actuală este unul de tipul cum poți să îngropi o instituție greu de ucis. Cu părere de rău, trebuie să-i dau dreptate.

Cât despre regrete și reproșuri, da, am multe să-mi fac. Am crezut prea mult în unii oameni și de aici mi s-a și tras. Am subestimat puterea unor grupuri de interese deja existente și am crezut că le pot limita efectul. Poate nu am valorificat suficient anumite persoane și, cu certitudine, i-am susținut pe unii lipsiți de caracter.

R: Se vorbește că decizia dvs. de a vă întoarce a generat panică în rândul unora. Sunt persoane care cred că odată obținută funcția de rector, veți profita de ocazie pentru a plăti polițe. Așa să fie?

D.E: Să nu confundăm o instituție academică unde ar trebui să domine deschiderea, creativitatea și adevărul, cu alte tipuri de organizații. Să mă răzbun... pe cine și pentru ce? Cei care mi-au făcut rău, au acum parte de rău și, sincer, nu mă bucură asta. Faptul că în loc să progresăm, noi stagnăm, ba, mai rău, mergem înapoi este ceea mă deranjează.

Toți oamenii au și părți bune și laturi mai puțin bune. Rolul managerului este acela de a descoperi și folosi părțile bune și de a limita efectul părților rele.

Nu am polițe de plătit însă nu am tolerat și nu voi tolera risipa și nici sifonarea fondurilor universității. Desigur, cei care în ultimul timp au confundat conturile instituției cu cele personale, vor avea de dat explicații. Acestea nu sunt răzbunări pentru că au o denumire foarte precisă - audit extern.

R: Dacă tot ați amintit despre fonduri și audit, cum comentați faptul că o casieră este acuzată că a delapidat din fondurile Universității?

D.E: Am înțeles că există o anchetă în curs pe această temă. Nu știu ce s-a întâmplat acolo, însă din ultimele informații, se pare că suma tot crește, la fel ca și perioada de timp în care s-a acționat. Ca să fac o glumă, e posibil ca delapidarea să fi început când doamna respectivă nici nu era angajată. Ce pot să vă spun? Devine evident faptul că ea nu a fost singură în toată treaba asta dar, în egală măsură, ar putea sfârși drept țap ispășitor. Nu este posibil ca o simplă casieră să delapideze asemenea sume, pe o perioadă atât de lungă, și nimeni să nu afle. Să fim serioși! Ori a existat o întreagă rețea de sustras bani, cu multiple complicități, iar casiera a acționat fiind sigură că este protejată, ori cei care aveau atribuții de verificare și control nu și-au făcut deloc treaba, ceea ce arată grave neglijențe în serviciu. Oricum o dai, nu va ieși bine.

Apropo de asta, știați că în vara anului 2013, în conturile universității existau circa 2 milioane de euro, bani meniți să asigure finanțarea proiectelor privind dezvoltarea durabilă a Universităţii? La acel moment, „Ovidius” era una dintre puţinele universităţi din ţară cu atât de mulţi bani in cont în acel an. După unele surse, în Top 5. Mă întreb dacă nu cumva au dispărut și aceștia printr-o schemă ca cea cu casiera. Poate în vreo dezbatere publică de la care Rugină nu va mai fugi, se va lămuri și acest mister. Sau poate tocmai astfel de întrebări rămân fără răspuns... cine știe?

La fel de evident este și faptul că banii instituției sunt risipiți grav. Universitatea plătește chirii foarte mari pe spații externe, în timp ce multe spații proprii sunt fie neutilizate, fie inutilizabile. Asta ca să nu mai vorbim despre sumele plătite pe diverse servicii de pază aproape inexistente sau pe aplicații fantomă. Ca o observaţie... au plătit firmei de pază penalităţi de ordinul miliardelor de lei vechi. Oare aceşti bani nu ar trebui imputaţi ordonatorului de credite?

R: Ați susținut faptul că pe timpul mandatului dvs. s-a înregistrat un număr record de candidați și, ulterior, de studenți înmatriculați. Cei care vă contestă spun că nu este meritul dvs., atunci fiind mai mulți absolvenți de liceu în comparație cu perioada actuală. Cum le-ați răspunde?

D.E: Explicația lor este stupidă și le scoate în evidență incompetența. Serviciile educaționale, ca orice alte servicii, trebuie promovate. Nu poți învinovăți elevii că nu vin să se înscrie la universitatea ta, când tu nu faci niciun efort de a le aduce la cunoștință că exiști, darămite să le mai și spui ce le oferi. Dacă procedezi așa într-o piață concurențială, dispari. În 2012 au avut un record absolut de candidați, întrecut doar de recordul din 2013, dar asta doar pentru că am organizat o foarte agresivă campanie de promovare a Universității în toată Dobrogea, în sudul Moldovei și în Estul Munteniei. Candidații și, mai apoi, studenții nu au venit pentru că s-au născut cu dorința de a studia la „Ovidius”, ci pentru că împreună cu echipa de promovare de atunci am muncit enorm.

Cât privește scăderea numărului de candidați potențiali, e adevărat, numai că Universitatea „Ovidius” a obținut acele recorduri exact în perioada în care s-a introdus supravegherea video la examenul de bacalaureat. Efectul? S-a prăbușit la jumătate numărul celor care au obținut diploma de bacalaureat, iar rata de promovare a acestuia era mai mică decât cea de acum. Iată situația exactă în care s-au produs acele recorduri. Actuala conducere este expertă în a da vina pe alții - „greaua moștenire Epure”, scăderea numărului de elevi, „sabotajul”... Cei ce conduc acum UOC nu vor și nu pot vedea propria lor vină.

Apropo de „greaua moștenire”... Probabil a fost destul de greu să faci praf 2 milioane de euro într-un timp destul de scurt sau să cobori calificativul ARACIS de la încredere ridicată la aproape lipsă de încredere.

Nu, nu răzbunarea sau plătitul de polițe mă interesează. Vreau să aduc această instituție acolo unde am lăsat-o, unde îi este locul, între primele 10 universități din țară și să-i redau strălucirea pe care o merită şi pe care a avut-o. Aceasta e adevărata moştenire lasată de mine.

R: În final, aș dori să vă întreb ce se întâmplă dacă dosarul dvs. de candidatură nu va putea fi acceptat? Știți doar în noua Cartă a Universității "Ovidius", la art. 71 (2), se specifică faptul că: „Nu pot candida cadrele didactice care au fost sancţionate disciplinar sau pentru încălcarea normelor etice şi care nu au beneficiat de ridicarea sau radierea sancţiunii, precum şi cele care au cazier judiciar”.

D.E: Niciun document de acest tip nu poate contrazice legile în vigoare și nici nu poate adăuga la textul legii. Alegerile pentru funcția de rector se organizează în conformitate cu Legea Educaţiei și atât! Iar la acestea pot participa persoane din universitate sau din afara universității, ba chiar și din afara țării. Am învățat ce am avut de învățat din înscenarea de acum câțiva ani, iar candidatura mea nu poate fi discreționar limitată sau interzisă de unii care ar putea avea probleme în a răspunde la unele întrebări. Dacă se va opta pentru varianta unui concurs la referendum, cu atât mai bine pentru mine. Acest lucru chiar m-ar avantaja.

Desigur, ar putea exista și situația în care să mi se refuze nejustificat și ilegal dosarul și candidatura. În acest caz va decide instanța dacă sunt sau nu sunt îndeplinite condițiile unui abuz în serviciu, cu toate consecințele de natură penală și civilă ce ar decurge dintr-o asemenea decizie. Bineînțeles, respingerea dosarului trebuie motivată și semnată de către cei care organizează alegerile, mai precis actuala conducere și structurile juridice ale instituției. Vom vedea dacă lucrurile sunt atât de murdare în cadrul universității iar miza este atât de mare încât unii să-și riște libertatea și bunăstarea doar pentru a-mi interzice să candidez. Oare chiar atât de mare să fie disperarea? Vom vedea!...



12