Subfinanţarea sistemului de sănătate din România a dat, ani la rând, mari bătăi de cap oficialilor care s-au aflat la cârma Ministerului Sănătăţii (MS). Numeroşii miniştri au tot iniţiat planuri de “bătaie”, însă rezultatele au întârziat să apară. Bolnavii sunt tot mai nemulţumiţi de tot ceea ce înseamnă Sănătate în România, ţară membră a UE. Nu s-au gândit că, intraţi în UE, vor fi nevoiţi să-şi cumpere aproape totul în spitale, că vor fi trataţi de personal medical care îşi blestemă zilele că a rămas să muncească în ţară, pe lefuri de nimic, în spitale fără dotări, fără nimic. Revenit la şefia MS, Eugen Nicolăescu are planuri mari. Din punctul de vedere al finanţării, Strategia Naţională a Sănătăţii 2014 - 2020 urmăreşte creşterea sustenabilă a veniturilor destinate sistemului sanitar prin identificarea de soluţii în afara sistemului, dar şi prin măsuri pentru creşterea eficienţei utilizării banilor. Astfel, ministrul Sănătăţii a precizat că are în vedere elaborarea cadrului normativ pentru introducerea pachetului suplimentar de servicii de sănătate, crearea cadrului legal pentru acordarea de facilităţi fiscale necesare dezvoltării formelor private de finanţare în sănătate. Totodată, strategia prevede: elaborarea cadrului normativ pentru schimbarea statutului spitalelor; elaborarea cadrului normativ pentru dezvoltarea parteneriatului public-privat în sănătate; revizuirea sistemului de finanţare şi rambursare a serviciilor de sănătate şi controlul costurilor; implementarea unui control riguros al cheltuielilor publice, odată cu introducerea de măsuri pentru reducerea plăţilor informale.