Taxa pe lăcomie „mușcă“ leul până la os

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Opinii

Taxa pe lăcomie „mușcă“ leul până la os

Economie 31 Ianuarie 2019 / 16:42 558 accesări

Alexandra Smedoiu (Deloitte): „Plafonarea dobânzilor, prin taxa pe lăcomie, duce la explozia cursului valutar“

Alexandra Smedoiu (Deloitte): „Plafonarea dobânzilor, prin taxa pe lăcomie, duce la explozia cursului valutar“

Băncile mici și foarte mici ar putea ieși din piață, dacă li se taxează activele

Băncile mici și foarte mici ar putea ieși din piață, dacă li se taxează activele

Legarea taxei pe activele băncilor de nivelul dobânzilor nu mai există nicăieri în lume, iar atunci când încercăm să plafonăm în mod artificial dobânzile explodează cursul de schimb, a declarat, joi, specialistul Deloitte România Alexandra Smedoiu - „După toate analizele şi calculele noastre, constatăm că taxa are potenţialul să ducă aproape întregul sistem pe pierdere. Cel puţin pentru băncile mici şi foarte mici, un astfel de nivel de taxare nu va fi sustenabil şi atunci e posibil ca unele dintre ele pur şi simplu să se închidă, iar asta îl va afecta tot pe consumator, pentru că piaţa va fi mai puţin concurenţială. Este ca şi când pentru un anumit sector impozitul de profit s-ar face brusc de la 16 la 99 - 100%. În condiţiile unei economii de piaţă, nu putem să avem aşteptarea ca un investitor să își menţină prezenţa undeva unde nu poate face profit. Legarea taxei de nivelul dobânzilor bancare este o inovaţie, nu mai există nicăieri în lume şi are nişte consecinţe destul de neplăcute. Induce un comportament de fixare artificială a unui nivel al dobânzilor. Conform Ordonanţei 114, nivelul ar fi de 2%, deci penalizarea din taxa pe active ar interveni atunci când nivelul este peste acest prag. Dacă ne uităm, însă, în economie, vedem că rata inflaţiei este mult peste 2%, iar dobânda de politică monetară a Băncii Naţionale este de 2,5%. Să ne închipuim că poate să existe o situaţie viabilă din punct de vedere economic, în care dobânzile să fie 2%, este ireal“. Potrivit consultantului fiscal, introducerea unei taxe pe activele bancare trebuie să aibă legătură cu un risc pe care sistemul l-a creat, dar acest risc nu există în România - „Singurele ţări care mai au o astfel de taxă sunt Polonia şi Ungaria. A mai avut Franţa o astfel de taxă, dar a fost abrogată chiar de la 1 ianuarie 2019. Vorbim de raţiunea de introducere a taxei. Spre exemplu, dacă ne uităm la Ungaria, vedem necesitatea de a finanţa implicarea statului în salvarea băncilor, ca urmare a crizei financiare din 2008 - 2009. Deci, un fond care să asigure resursele necesare care au fost investite pentru salvarea sistemului bancar. O taxă pe active bancare trebuie să aibă legătură cu un risc pe care sistemul l-a creat, ori în România nu am avut şi nici nu avem active toxice, nu pare să fi reieşit de undeva un risc sistemic în acest sistem financiar sau cel puţin nu a fost prezentată public o astfel de abordare. Cumva, singura justificare pe care o găsim pentru această taxă este să adune mai multe venituri la buget de la un sector identificat. Putea fi şi altul. La nivelul taxei, dacă facem o comparaţie cu Polonia, acesta este de trei ori mai mare, iar faţă de Ungaria este de şase ori mai mare“. Ea a subliniat că o plafonare artificială a dobânzilor va duce la o explozie a cursului de schimb, pentru nu ai cum să ai dobânzi aşa de mici la o monedă naţională care nu acoperă nici măcar inflaţia - „Această taxă se aplică la toate activele băncii, fără să existe excepţii, deci inclusiv la obligaţiunile de stat pe care le cumpără băncile. Nu cred că tot costul creditului va merge către client, însă clar vorbim despre nişte costuri crescute ale creditării, iar acest lucru, în cele din urmă, se va reflecta cumva în dobânzi“.



12
Pagina a fost generata in 0.1447 secunde