România are nevoie de o perioadă de pregătire de şapte ani după aderarea la UE înainte de a adopta moneda euro, obiectiv stabilit pentru anul 2014, potrivit planului de convergenţă propus de autorităţile române. Proiectul planului de convergenţă este prezentat pentru dezbatere publică, documentul urmînd să fie transmis Comisiei Europene pînă la sfîrşitul lunii ianuarie. “Pentru România, finalizarea perioadei de şapte ani (2000 - 2006) de pregătire pentru aderarea la UE şi începerea unei alte perioade, avînd aprox. aceeaşi durată (2007 - 2013) de pregătire pentru adoptarea monedei euro, constituie o oportunitate deosebită de continuare a reformelor şi de eliminare a disparităţilor economice”, se menţionează în proiect. România nu va putea adera la Mecanismul European al Ratelor de Schimb (ERM 2) mai devreme de 2012, în condiţiile necesităţii implementării unor reforme structurale suplimentare care să crească capacitatea şi flexibilitatea economiei de a face faţă şocurilor asimetrice. “Îmbunătăţirile în ceea ce priveşte convergenţa reală trebuie făcute de o manieră care să nu afecteze criteriile de convergenţă nominală, adică menţinînd echilibrele macroeconomice”, se arată în proiectul menţionat.

Calendarul pentru adoptarea monedei euro reprezintă o problemă de optimizare temporală, în care viteza este dictată de o analiză cost-beneficiu, supusă unor exigenţe legate de îndeplinirea pe o bază durabilă a criteriilor de convergenţă nominală, realizarea unui nivel satisfăcător al criteriilor de convergenţă reală şi reducerea intervalului de timp în cadrul mecanismului ERM 2 la durata minimă obligatorie de doi ani. Acest calendar trebuie să permită un interval de timp suficient pentru realizarea exigenţelor menţionate anterior şi “să fie suficient de ambiţios pentru a concentra voinţa politică în direcţia continuării reformelor”. România are obligaţia să transmită Comisiei Europene, în luna ianuarie, prima ediţie a Programului de Convergenţă, care cuprinde angajamentul privind adoptarea euro în anul 2014. Pentru a adera la euro, statele trebuie să participe mai întîi la ERM 2 şi să îndeplinească o serie de criterii privind nivelul datoriei publice şi al deficitului bugetar, stabilitatea preţurilor, a monedei naţionale şi a dobînzilor pe termen lung. Inflaţia statelor care doresc să adopte euro nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media ratelor inflaţiei din cele mai perfomante trei state membre, iar deficitul bugetar trebuie să reprezinte maximum 3% din produsul intern brut. De asemenea, datoria publică se poate plasa la maximum 60% din PIB, iar cu doi ani înainte de aderarea la zona euro, statele candidate trebuie să adere la ERM-2, demonstrînd astfel stabilitatea monedei naţionale, prin menţinerea variaţiei acesteia în cadrul unei marje de 15% faţă de o paritate stabilită în raport cu euro.