Codul de bune practici, “gentlemen’s agreement”

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Codul de bune practici, “gentlemen’s agreement”

Social 27 Iunie 2008 / 00:00 795 accesări

După ultimele negocieri, care au avut loc ieri, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Dacian Cioloş, a declarat că documentul intitulat Codul de bune practici încheiat între producători şi retaileri va intra în vigoare numai după avizul Consiliului Concurenţei. „A fost ultima întîlnire de lucru, s-a aprobat în principiu textul, care urmează să fie avizat de Consiliul Concurenţei, iar după acest aviz va intra în vigoare. Miercuri, pe 2 iulie, la ora 9.00, Ghidul va fi semnat, şi tot miercuri voi prezenta în şedinţa de Guvern concluziile şi voi solicita Consiliului Concurenţei verificarea şi avizarea documentului”, a menţionat Cioloş. Potrivit reprezentanţilor producătorilor, cele mai importante avantaje obţinute prin Ghid sînt renunţarea la impunerea unor taxe, cum ar fi cea de deschidere de magazin, şi definirea preţului de vînzare. „Taxele nu mai sunt impuse, nu mai sînt clauze în contract, iar refuzul de a le plăti nu poate fi motiv de delistare (renunţare la colaborare - n.r.). O altă prevedere importantă este cea privind penalităţile în oglindă (retailerii vor plăti penalităţi pentru întîrzieri în realizarea plăţilor, similare cu cele plătite de furnizori în situaţii precum întîrziere la livrarea mărfurilor - n.r.), respectarea termenelor de plată, definirea preţului de vînzare”, a declarat preşedintele Romalimenta, Sorin Minea. Definirea preţului de vînzare a fost, pentru producători, punctul cel mai important al negocierii şi înseamnă că un produs va avea un preţ unic de listă (format din costul de producţie şi marja de profit a firmei producătoare), dar va ajunge la preţuri diferenţiate în rafturile lanţurilor de supermarketuri, în funcţie de taxele impuse de acestea. De exemplu, dacă un produs are un preţ de listă de 10 de lei, acesta va ajunge la 12 lei în raftul unui supermarket, dar la 11 lei într-un supermarket care impune taxe mai mici. Retailerii intră astfel în competiţie şi sînt interesaţi să scadă costurile şi implicit taxele, pentru a avea preţul cel mai bun. Potrivit producătorilor, în prezent un hipermarket poate sista comenzile de la un anumit producător, dacă acesta vinde la un preţ mai redus în altă parte. După definirea preţului de vînzare, retailerii nu vor mai putea să exercite o astfel de presiune, pentru că preţul cu care producătorul va vinde tuturor magazinelor va fi acelaşi, dar diferenţa o vor face taxele şi adaosurile comerciale practicate de fiecare magazin în parte. Definirea preţului de vînzare asupra căruia au convenit cele două părţi înseamnă că preţul practicat de furnizor în relaţia cu fiecare comerciant este negociat ţinînd cont de avantajele acordate (discount, bonus), cît şi de costurile generate de serviciile prestate de comerciant şi facturate furnizorului. În aceste condiţii, „negocierea preţurilor între furnizori şi comercianţi va permite practicarea unor preţuri diferite de la caz la caz şi va asigura un mediu concurenţial sănătos”, potrivit definiţiei. Prevederile Ghidului ar putea însemna reducerea preţurilor în magazinele de proximitate şi chiar în supermarketuri, sau măcar menţinerea lor, susţin producătorii. “Noi sperăm să însemne reduceri de preţ, dar mai sînt factori din afara acestei negocieri care pot influenţa preţul, indiferent de Ghid. Oricum efectele lui nu se vor simţi imediat, ci în circa două luni. Consumatorii vor avea oricum şansa să găsească preţuri diferite, în magazine diferite”, a spus Minea. Ghidul prevede existenţa unui contract cadru aplicat în relaţia retailer-furnizor. Documentul care stabileşte bunele practici este un “gentlemen’s agreement”, care nu va stipula sancţiuni şi este considerat “un început de drum” în discuţiile dintre reprezentanţii magazinelor şi cei ai furnizorilor.



12